Usturoiul, panaceul din grădină

Proprietăţile terapeutice ale usturoiului sunt multiple, ceea ce explică aprecierea plantei ca panaceu în foarte multe boli, dovedind efecte antiseptice, bactericide, antivirotice, vermifuge, antihelmintice, vasodilatatoare şi tonic vasculare, hipotensive, expectorante, fortifiante şi puternic anticancerigene.

Încă din Antichitate, în urmă cu 5.000-6.000 de ani î.Hr., usturoiul era mult utilizat în Africa (Egipt) şi Asia Centrală, fiind considerat un panaceu: cu proprietăţi fortifiante, antiseptice, vermifuge şi ca antidot împotriva turbării şi a muşcăturilor de şerpi.

În Evul Mediu, usturoiul era considerat aducător de noroc, duşman al spiritelor rele, dar stătea şi la baza tratamentelor contra epidemiilor de ciumă, holeră şi lepră.

Compoziţia biochimică a plantei, corelată cu proprietăţile terapeutice, este foarte complexă. Astfel, acesta conţine aliină (cu proprietăţi antioxidante şi antitumorale, ca principal agent de prevenire a cancerului), alicină şi garlicină (cu efecte bactericide), inulină, sulfură şi oxid de alil, sulfură de propilalil, fitoncide, flavonoide, vitamine (C, B, A, E) şi multe oligoelemente.

Proprietăţile terapeutice sunt multiple, ceea ce explică aprecierea plantei ca panaceu în foarte multe boli, dovedind efecte antiseptice, bactericide, antivirotice, vermifuge, antihelmintice (contra ascarizilor, oxiurilor, teniei), vasodilatatoare şi tonic vasculare, hipotensive, expectorante, fortifiante şi puternic anticancerigene.

De-a lungul secolelor, usturoiul, utilizat atât în medicina populară, cât şi în medicina ştiinţifică, a dovedit efecte extraordinare pe multiple planuri:

- previne formarea tumorilor maligne şi combate diferitele forme de cancer, fiind absolut necesar în alimentaţia bolnavilor;

- scade lipidele din sânge şi previne instalarea aterosclerozei, arteritelor şi a altor afecţiuni cardiovasculare, inclusiv tensiunea arterială;

- previne agregarea plachetelor de colesterol, evitând coagularea sângelui şi formarea trombozelor, a infarctelor şi a gangrenelor membrelor inferioare;

- previne gripa, bronşita, astmul bronşic, tusea şi răceala, crescând funcţiile imunitare;

- combate bolile de ficat, ulcerul gastric, toxinele şi infecţiile intestinale, precum şi instalarea bacteriei Helicobacter pylori.

Extern, usturoiul este un bun dezinfectant al rănilor deschise, al abceselor cutanate, al bubelor greu vindecabile, al arsurilor, ulceraţiilor, verucilor, bătăturilor şi durerilor de măsele. Contra surdităţii de origine reumatismală se introduce în urechi un tampon de vată, îmbibat cu suc de usturoi, în care se picură puţin ulei.

Datorită acestor multiple acţiuni terapeutice, se poate spune că usturoiul este un dar de la Dumnezeu, fiind recomandat în alimentaţie la toate vârstele, mai ales la cei vârstnici, pe care îi apără de bolile bătrâneţii.

Însă, în egală măsură, în aproape toate ţările globului usturoiul este una dintre cele mai cunoscute plante condimentare, fiind folosit în preparatele cotidiene, ca ciorbe, supe, salate, sosuri, mujdei, omlete, mezeluri, rulade, murături, precum şi în decocturi, sucuri, siropuri, uleiuri şi lichioruri de usturoi.

Cel mai frecvent se consumă zilnic minimum doi-trei căţei (întregi sau zdrobiţi), cu efecte preventive şi curative, atât pentru bolnavi, cât şi pentru persoanele pe deplin sănătoase.