Vitaminele naturale menţin sistemul imunitar activ

Consumând zilnic vitamine antioxidante naturale, provenite din legume şi fructe proaspete, se va asigura energia, vitalitatea, protecţia faţă de stările de stres şi tensiune, instalându-se un sentiment de bună dispoziţie şi încredere în viaţă.

Necesitatea de vitamine antioxidante constituie o problemă majoră, tot mai acută la omul modern, în condiţii de viaţă stresantă, într-o urbanizare crescută, de îndepărtare de natura pură şi vieţuirea într-un mediu puternic poluat, generator de factori favorizanţi ai radicalilor liberi, atât de agresivi asupra sănătăţii oamenilor. Acum începe să predomine tendinţa spre sedentarism, reducerea continuă a efortului fizic şi renunţarea la activităţile desfăşurate în aer liber.

Consumul corect de vitamine determină evitarea cancerelor, a accidentelor cardiace şi pulmonare, a cataractelor, a infecţiilor virale şi bacteriene.

De aceea, regimul alimentar trebuie să fie raţional întocmit şi strict controlat. Raţia zilnică de vitamine se va controla ţinând seamă de;

- anotimp (iarna, corpul uman are nevoie de mai multe vitamine decât vara);

- sex (bărbaţii au nevoie de mai multe vitamine decât femeile);

- vârstă (copiii şi adolescenţii au nevoie de mai multe vitamine decât adulţii).

Întrucât vitaminele se degradează uşor la temperaturi ridicate, se va lua în considerare faptul că cea mai mare parte din potenţialul lor activ se va pierde, treptat, în toate etapele de prelucrare a alimentelor: stocare, congelare, încălzire, fierbere.

O carenţă de vitamine poate frâna dezvoltarea normală a intelectului, atât la vârstnici, cât şi la copii, ceea ce arată că un aport echilibrat de vitamine, împreună cu sărurile minerale, ar putea contribui la sporirea inteligenţei. Dar şi abuzul de vitamine poate duce la grave intoxicaţii şi perturbări fiziologice. Aceste abateri sunt foarte frecvente la americani, care consumă cantităţi exagerate de vitamine, indiferent de anotimp şi de ora din zi. Ei cred că acest consum masiv de vitamine (din păcate sintetice) îi va apăra de cancere şi de accidente cardiovasculare.

Ca o concluzie generală se poate arăta că vitaminele naturale, preluate prin alimente, constituie o garanţie de sănătate, vitalitate şi tonus fizic şi psihic. Nu acelaşi lucru se poate spune despre vitaminele sintetice care, luate în contităţi excesive, aduc profituri uriaşe trusturilor farmaceutice, dar ruinează sănătatea consumatorilor.

De ce sunt mai bune vitaminele naturale

Studiul detaliat al vitaminelor antioxidante demonstrează că acestea au funcţii specifice dar, în acelaşi timp, sunt dependente unele de altele pentru a-şi exercita efectele reglatoare într-o nutriţie sănătoasă.

Pentru a menţine organismul în stare de perfectă funcţionare, cu un sistem imunitar activ, este absolut necesară o suplimentare a alimentaţiei cu vitamine naturale, mai ales în condiţiile vieţuirii într-un mediu extern puternic poluat şi cu o hrană zilnică dezordonată şi hipocalorică, tot mai săracă în vitamine, datorită conservanţilor, aditivilor, a produşilor de sinteză chimică şi a excesului de alcool şi tutun.

În acţiunea de înlocuire a vitaminelor naturale din legume şi fructe proaspete cu vitamine sintetice este necesar să se ştie că produsele sintetizate sunt create prin reconstituirea structurii moleculare a vitaminelor naturale, combinând chimic diferite surse organice sau anorganice. Acestea nu conţin compuşi sinergici, coenzime, activatori şi aditivi enzimatici. Din această cauză, corpul va primi un procent mai mic de materii energizante şi metabolizante, comparativ cu vitaminele naturale din plante.

Protecţia cea mai mare contra acţiunii vătămătoare a radicalilor liberi este oferită de vitaminele naturale, existente într-o doză mai ridicată în legume şi fructe proaspete. Cercetări recente au dovedit că aportul de vitamine sintetice, luate sub formă de pastile, nu are aceleaşi efecte, comparativ cu vitaminele naturale din produsele vegetale. Explicaţia acestei eficienţe a vitaminelor naturale este dată de prezenţa în coaja fructelor şi legumelor a unor substranţe colorate, numite bioflavonoizi, care au rol esenţial în creşterea eficienţei vitaminelor naturale. De altfel, nu s-a dovedit cu certitudine că vitaminele sintetice ar avea capacitatea de a proteja organismele împotriva radicalilor liberi care pun sănătatea omului în mari pericole. Se spune chiar că unele vitamine de sinteză ar putea fi dăunătoare, reducând durata de viaţă la persoanele cu un consum prea mare.

Categoriile de persoane care necesită suplimentări vitaminice

Suplimentarea vitaminelor antioxidante devine tot mai necesară în anumite cazuri:

- primăvara este utilă o întărire a sistemului imunitar după deficitul vitaminic acumulat în timpul iernii, când alimentaţia este mai săracă în fructe şi legume proaspete;

- sugarii, copiii şi adolescenţii în creştere au nevoie de o suplimentare a vitaminelor, a surselor energetice şi a nutrienţilor esenţiali;

- adulţii cu o carenţă vitaminică acută au un risc ridicat de a îmbătrâni chiar de la vârsta de 25 de ani, devenind fiinţe suferinde şi permanent obosite;

- persoanele care suferă de boli cronice, ce perturbă absorbţia şi digestia vitaminelor, au nevoie de o suplimentare bine controlată;

- femeile cu scăderi severe de hemoglobină, cauzate de pierderile de sânge în timpul ciclurilor menstruale, necesită un adaus vitaminic bine echilibrat;

- acelaşi aport de vitamine naturale se impune la femeile aflate în postmenopauză, când scăderea nivelului de estrogeni duce la pierderea densităţii masei osoase, respectiv la instalarea osteoporozei;

- persoanele în vârstă, cu funcţii fiziologice şi metabolice diminuate, au nevoie de stimulente vitaminice, cu acţiuni de ridicare a imunităţii şi a rezistenţei la agenţii externi, declanşatori de boli grave, prevenind cancerele, afecţiunile cardiace, osteoporoza şi reumatismele.

Recomandări privind utilizarea judicioasă

În utilizarea vitaminelor antioxidante naturale se pot face câteva recomandări:

- evitarea consumului excesiv de grăsimi, zahăr rafinat şi dulciuri care reduc absorbţia vitaminelor la nivelul intestinului subţire;

- pregătirea alimentelor cu atenţie pentru a evita degradarea vitaminelor prin fierbere şi prăjire;

- gătirea alimentelor se va face prin înăbuşire, în vase acoperite şi cu cât mai puţină apă;

- păstrarea legumelor şi fructelor să se facă la rece şi ferite de lumină;

- curăţirea crudităţilor se va face chiar înainte de utilizare, evitând acţiunea oxidantă a aerului;

- asiguraţi necesarul zilnic de vitamine naturale prin consumul de legume şi fructe proaspete, renunţând, pe cât posibil, la folosirea iraţională de medicamente de sinteză chimică, cu efect de frânare a absorbţiei vitaminelor;

- consumul de vitamine să fie moderat, respectând dictonul latin: „est modus in rebus - există o măsură în toate“, prin care poetul Horatius înţelegea că nu trebuie depăşite limitele normalului;

- extinderea practicii de utilizare a sucurilor naturale, extrase din legume proaspete (morcov, sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel-rădăcini, castraveţi, spanac), care pot constitui o sursă vitală de sănătate pentru orice organism, fiind mai uşor digerate şi asimilate.

Vitamina C, cea mai importantă pentru organism

Din suita vitaminelor necesare pentru buna funcţionare a organismului, una dintre cele esenţiale este vitamina C. Aceasta este o vitamină hidrosolubilă, de o importanţă capitală datorită proprietăţilor antioxidante, antiinfecţioase, antihemoragice, antitoxice şi antianemice.

Denumirea vitaminei derivă de la proprietatea de a vindeca scorbutul, o boală foarte frecventă până la începutul secolului XX.

Ca substanţă antioxidantă, neutralizează acţiunea vătămătoare a radicalilor liberi şi protejează organismul contra unor tipuri de cancere prin blocarea activităţii unei proteine numită HIF-1 (factor indus de hipoxie). În acest mod, vitamina C blochează dezvoltarea tumorilor canceroase.

Important este rolul întăritor al sistemului imunitar împotriva agenţilor cancerigeni, în distrugerea toxinelor din corp şi în combaterea afecţiunilor virale, a stărilor gripale şi a agresiunii bacteriene.

În afecţiunile cardiovasculare ameliorează maladiile coronariene prin revigorarea vaselor sanguine, iar prin curăţirea colesterolului din interiorul vaselor, previne tensiunea arterială şi ateroscleroza. În plus, contribuie la producerea hematiilor (globule roşii) şi a hemoglobinei la nivelul măduvei oaselor. Această acţiune este urmarea capacităţii de legare a fierului, prezent în tractul intestinal prin alimentaţie.

Prin acţiunea antihistaminică, acidul ascorbic este eficace în tratarea alergiilor şi în reducerea crizelor de astm bronşic şi emfizem pulmonar, mai ales la fumători.

Reface discurile vertebrale şi ligamentele

Un rol important al vitaminei C este legat de refacerea discurilor vertebrale, a tendoanelor şi ligamentelor, asigurând formarea şi sănătatea oaselor, a dinţilor şi a ţesuturilor la persoane care au suferit diferite răniri şi contuzii la nivelul sistemului osos, a gingiilor şi a muşchilor.

În ficat acţionează la hidroxilarea colesterolului în acizi biliari, ducând la reducerea cantităţii de colesterol „rău“ - LDL şi la detoxifierea diverşilor compuşi xenobiotici.

La nivelul sistemului nervos intervine în transformarea tirozinei în noradrenalină.

În combinaţie cu vitamina A, previne opacizarea cristalinului, care provoacă cataracta şi opreşte procesul de degenerescenţă maculară retiniană.

Fiind inplicată în sinteza colagenului, vitamina C are o mare contribuţie în cicatrizarea ţesuturilor distruse şi în păstrarea intactă a tenului, prevenind apariţia ridurilor.

La persoanele cu activitate fizică şi intelectuală foarte intensă, vitamina C contribuie la înlăturarea stărilor de oboseală, stres, anxietate şi depresie psihică, exercitând rolul de tonifiant al funcţiilor vitale.

Vitamina C se distruge uşor în timpul preparării alimentelor

Doza zilnică recomandată în perioade mai lungi este de 60-100 mg acid ascorbic la persoane adulte, 30-50 mg la copii şi 20-30 mg la bebeluşii sub 6 luni.

O atenţie aparte se cuvine a fi acordată fumătorilor, care, la un consum de 20 ţigări pe zi, pierd circa 25% din conţinutul vitaminic existent în sânge. La fumătorii cu peste 20 de ţigări pe zi deficitul de acid ascorbic ajunge la 40% datorită efectelor negative ale nicotinei şi oxidului de carbon care măresc nevoia de oxigen pentru muşchiul cardiac şi pentru creier, ducând la intoxicaţii grave, infarct miocardic, congestie cerebrală şi foarte frecvente tromboflebite la membrele inferioare.

Trebuie să amintim că organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza necesarul de acid ascorbic şi de aceea se va procura prin alimente sau suplimente externe. În plus, vitamina C este foarte sensibilă la temperaturi ridicate şi se distruge uşor în timpul preparării alimentelor la foc.

Scorbutul, boala carenţei de vitamina C

Formele de avitaminoză C au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, manifestate prin unele boli grave cum sunt: scorbutul, căderea dinţilor, sângerarea gingiilor, hemoragii cerebrale şi afecţiuni osoase. Se cunoaşte că peste 100.000 de marinari englezi au murit din cauza carenţei în vitamina C.

O legendă interesantă prezintă un episod din timpul călătoriilor navigatorului Cristofor Columb. Mulţi dintre marinarii săi portughezi s-au îmbolnăvit de scorbut şi au cerut să fie debarcaţi în cea mai apropiată insulă, preferând să moară pe uscat decât la bordul vasului de unde vor fi aruncaţi în mare şi devoraţi de rechini. După câteva luni, Columb a revenit cu vasul său în insula unde îşi lăsase marinarii bolnavi dar, spre marea sa surpriză, i-a găsit sănătoşi şi viguroşi. Care a fost explicaţia? În insulă era o abundenţă de fructe proaspete, bogate în vitamina C. După această întâmplare insula a primit denumirea de Curacao (cure - vindecare).

Semnele avitaminozelor

Primul simptom caracteristic este scorbutul, o boală foarte frecventă printre marinari, militari, exploratori şi misionari. Apare o sângerare acută a gingiilor, căderea dinţilor, fragilitatea oaselor, dureri articulare, irascibilitate, oboseală generală, căderea părului, deshidratarea pielii, depresie psihică, anemie şi scăderea accentuată a vitalităţii organismului.

Întrucât sunt posibile şi complicaţii hemoragice, inclusiv hemoragii cerebrale, pericardiace şi nazale, avitaminozele C trebuie să fie tratate cu mare atenţie pentru a evita fazele letale, cu moarte iminentă.

Ardeii graşi, surse proaspete ale vitaminei

Sursele naturale de vitamină C sunt atât vegetale, cât şi animale.

- sursele vegetale se găsesc mai ales în legume proaspete, ca: ardei graşi (verzi, galbeni şi roşii), varză crudă (albă şi roşie), broccoli, conopidă, gulii, spanac, salată verde, ştevie, pătrunjel, mărar, tomate, tarhon, cartofi, unele soiuri de ridichi, hrean, muştar şi mazăre verde. În fructe, conţinutul cel mai ridicat se găseşte în citrice (lămâi, portocale, mandarine, grapfruturi), apoi în cătină albă, coacăze (negre şi roşii), zmeură, căpşuni, fragi, mure, coarne, măceşe, afine, agrişe, kiwi, papaya şi pepene galben. În doze ceva mai reduse se găseşte în mere, pere, caise, struguri, banane şi stafide negre.

- sursele animale sunt: ficat, rinichi, creier, inimă şi lapte.

Este adevărat că din aceste surse, vitamina C este distrusă prin fierbere, conservare sau expunere la lumină şi de aceea se recomandă consumul în stare proaspătă sau după păstrare prin congelare.

Această vitamină este eliminată rapid pe cale renală, nu se stochează intactă în organism şi nu provoacă un risc de intoxicaţie vitaminică. Cu toate acestea este hazardată intenţia unor părinţi de a administra copiilor cantităţi masive de acid ascobic la gândul dobândirii unei inteligenţe sporite. Se indică o precauţie în consumul acestei vitamine, întrucât sunt posibile unele dereglări de sănătate cum ar fi generarea de calculi renali, simptome de diaree şi creşterea concentraţiei de silicaţi din sânge.