Şansele Ortodoxiei în America

Cele mai vechi trei generaţii din populaţia Americii au cunoscut schimbări considerabile în privinţa religiozităţii şi a percepţiei asupra Bisericii şi a Bibliei în ultimii 20 de ani, este una din concluziile raportului realizat de The Barna Group la începutul acestei luni. Deşi relevă scăderi procentuale considerabile, raportul Barna conturează portretul unui popor care, deşi se află în plin proces de secularizare, îşi caută cu interes identitatea religioasă, fragmentată până acum de miile de secte şi de facţiuni creştine sau necreştine.

Aşa cum ne-am obişnuit să spunem, "America este tărâmul tuturor posibilităţilor"! Deşi are o istorie statală ce depăşeşte cu puţin două secole, poporul american le-a văzut şi le-a trăit pe toate. Astăzi, America este una dintre marile puteri economice şi militare ale lumii, cu profunde implicaţii culturale şi politice la nivel global. În plan religios, întâlnim un peisaj destul de pestriţ. Deşi credinţa în Dumnezeu este unul din principiile fundamentale ale civilizaţiei americane, mărturisit chiar şi pe moneda lor ("In God we trust"), modul de a-l percepe pe Dumnezeu diferă atât de mult de la un om la altul, încât cu greu se mai estimează astăzi numărul sectelor şi al denominaţiunilor creştine. Studiul efectuat de The Barna Group asupra comportamentului religios al americanilor din ultimii 20 de ani arată o distanţare de toate aceste culte, dar, în acelaşi timp, arată interesul tot mai mare pentru valorile fundamentale ale creştinismului. Pentru a se putea observa mai clar cum s-a schimbat credinţa americanilor între anii 1991 şi 2011, studiul a vizat cele trei generaţii de vârstă care s-au născut până la cumpăna dintre secole, denumite: "Baby Busters" (1965 - 1983), "Baby Boomers" (1946 - 1964) şi "The Elders" (1927 - 1945).

Tranziţiile religioase în interiorul celor trei generaţii americane principale

Primul grup de vârstă analizat îi include pe cei născuţi între anii 1965 şi 1983. În cazul acestei generaţii s-a constatat o creştere cu 9% în ceea ce priveşte lectura Bibliei şi implicarea voluntară în diversele activităţi ale bisericilor de care aparţin. În acelaşi timp însă, s-a înregistrat şi o creştere a numărului celor care nu participă la serviciile religioase ale bisericilor. Dacă în 1991 31% dintre membrii generaţiei în cauză nu mergeau la biserică, două decenii mai târziu, în 2011, procentul acestora a ajuns la 39. Cu toate acestea, studiul Barna a arătat că 80% dintre membrii generaţiei 1965-1983 se consideră creştini, indiferent dacă merg mai des sau mai rar la biserică. Aceasta reprezintă o creştere cu 9% faţă de 1991. De asemenea, membrii acestei generaţii sunt mult mai dispuşi să îşi ia un angajament personal faţă de Iisus Hristos; au devenit mai indiferenţi cu privire la satana (55% dintre ei cred că satana nu este o fiinţă reală, ci mai degrabă un simbol al răului); sunt mai puţin înclinaţi să creadă în acurateţea şi valabilitatea tuturor principiilor biblice, înregistrându-se o scădere cu 11% a celor care cred în acurateţea totală a Bibliei.

Al doilea segment de vârstă studiat este cel al generaţiei "Baby Boomer", respectiv cei născuţi între anii 1946 şi 1964. Raportul Barna arată că, "în fiecare etapă a existenţei sale, această generaţie a redefinit stilul de viaţă american, inclusiv credinţa şi spiritualitatea". În rândul acestei generaţii s-a înregistrat o scădere cu 12% a participării la serviciile bisericilor, o scădere cu 9% (de la 23% în 1991 la 14% în 2011) a participării la "Şcoala duminicală" şi o scădere cu 10% a implicării voluntare în activităţile şi proiectele Bisericii. De asemenea, a scăzut numărul celor care susţin acurateţea Bibliei şi a celor care au convingeri ferme despre Dumnezeu.

Cel de-al treilea segment de vârstă investigat îl formează vârstnicii "The Elders", cei născuţi între anii 1927 şi 1945, inclusiv cei născuţi înainte de 1927. Deşi această generaţie reprezintă segmentul conservator, şi în cazul ei s-au constatat o serie de schimbări în raportarea faţă de credinţa creştină. Americanii vârstnici au devenit, de exemplu, mult mai dispuşi să participe la serviciile religioase ale bisericilor mari, cu peste 600 de membri. A crescut şi numărul celor care nu merg la biserică, din acest segment de vârstă, ajungându-se la situaţia în care 3 din 10 adulţi cu vârste de peste 66 de ani să nu fie interesaţi de biserică. Totodată, a crescut cu 10% numărul vârstnicilor care susţin că şi-au luat un angajament de credinţă faţă de Hristos.

Autorul studiului, sociologul George Barna, consideră că generaţia "1965-1983" a devenit, odată cu trecerea anilor, mai tradiţională în ceea ce priveşte comportamentul religios, în timp ce generaţia "1946-1965" a înregistrat o evoluţie predictibilă, distanţându-se de credinţele şi comportamentele religioase convenţionale. Generaţia celor peste 66 de ani a devenit mai puţin activă în ceea ce priveşte viaţa religioasă, însă, în general, a rămas fermă în credinţele sale. "În general, există o mulţime de tranziţii între generaţii referitoare la credinţă - mai multe decât ne-am fi aşteptat!", concluzionează sociologul american George Barna.

"Dacă apare undeva scânteia Ortodoxiei, are toate şansele să aprindă focul credinţei"

Deşi raportul Barna arată distanţări mai mici sau mai mari pe fiecare categorie de vârstă, cauzate în mare parte de felul în care au degenerat unele culte în practică şi în principii, observăm totuşi că americanul rămâne convins de existenţa lui Dumnezeu şi de rolul Său în viaţa cotidiană. De exemplu, anul acesta, în luna iulie, Curtea Supremă a Statelor Unite a refuzat să audieze apelul unui petiţionar care cerea eliminarea din jurământul american a cuvintelor "sub Dumnezeu" ("O naţiune sub Dumnezeu"), motivând că acestea ar fi neconstituţionale, conform portalului Lifesitenews.com. Carl A. Andreson, cavaler suprem al Ordinului "Cavalerii lui Columb", a declarat că organizaţia pe care o reprezintă a militat pentru introducerea expresiei "sub Dumnezeu" în 1954, deoarece aceste cuvinte "exprimă credinţa fundamentală pe care noi, ca naţiune, am respectat-o încă de la fondarea statului".

În faţa acestor cifre, care denotă căutările existenţiale ale cetăţenilor "Lumii Noi", ne întrebăm: Cum se raportează americanii la credinţa ortodoxă? Ce şanse are Ortodoxia să se afirme, în contextul tranziţiilor religioase din ultimele două decenii, pe teritoriul Americii? Părintele John Lincoln Downie, de origine americană, convertit la Ortodoxie de la confesiunea reformată prezbiteriană, spune că "Ortodoxia a început să înflorească în America şi este privită cu respect deoarece face dovada seriozităţii, iar acest respect creşte continuu, ca o alternativă la credinţele lor, care degenerează vizibil pe zi ce trece. Chiar am cunoscut la Sfântul Munte câţiva preoţi anglicani din America, deveniţi călugări ortodocşi, deoarece confesiunea anglicană a decăzut atât de mult, încât au acceptat homosexualitatea, episcopatul femeilor lesbiene şi alte exagerări inadmisibile. Eu cred că, în mai puţin de o sută de ani, America poate deveni ortodoxă, deoarece americanul de rând este un om foarte religios în felul lui: aproape în fiecare duminică merge la o biserică, face acte de caritate etc. Iar dacă apare undeva scânteia Ortodoxiei, are toate şansele să aprindă focul credinţei! Atunci când cineva, oricare ar fi credinţa lui, întâlneşte un creştin ortodox adevărat, care are rugăciunea, se aprinde ca un cărbune şi începe să ardă. În America, puţini sunt cei atei sau agnostici şi, atunci, există posibilitatea aceasta ca mulţi dintre ei să accepte adevărul. Deja, de la an la an, sunt tot mai mulţi convertiţi, iar majoritatea călugărilor de acolo sunt cetăţeni americani convertiţi la Ortodoxie şi chiar unii dintre episcopi sunt convertiţi. Pe de altă parte, spre deosebire de anul 1950, şi comunicarea dintre Biserici a cunoscut o evoluţie considerabilă, iar Ortodoxia are toate şansele să se afirme şi să câştige tot mai multe suflete pentru Hristos", spune părintele John Downie Lincoln.