În urmă cu 14 ani, Preafericitul Părinte Daniel era întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În cuvântul rostit în Catedrala Patriarhală la 30 septembrie 2007, Preafericirea Sa a vorbit despre comuniunea frăţească în Biserică şi despre misiunea spirituală în societate, făcând referire la una dintre priorităţile asumate: „Credincioşii români migranţi au nevoie de mai mult sprijin pastoral şi material, pentru a-şi păstra identitatea şi demnitatea, dar şi pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioşii altor Biserici şi cu cetăţenii ţărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliţi definitiv”. Dimensiunea aceasta a pastoraţiei orientate către diasporă are drept fundament experienţa personală a unui teolog care a dat mărturie despre spiritualitatea românească printre străini în timpul studiilor şi al carierei didactice la nivel internaţional, iar ca ierarh a aşezat numele Bisericii Ortodoxe Române la loc de cinste în cadrul slujirilor interortodoxe sau al întâlnirilor de dialog teologic. Încă de la început, Părintele Patriarh Daniel a stăruit pentru dezvoltarea şi intensificarea misiunii comunităţilor ortodoxe româneşti din diasporă prin înfiinţarea de noi eparhii, extinderea numărului de parohii şi dobândirea de lăcaşuri de cult. Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României, rod al iniţiativei Preafericirii Sale, se înscrie în aceeaşi grijă pentru conaţionalii noştri de pretutindeni. În cei de două ori câte şapte ani, Patriarhul României a efectuat mai multe vizite în străinătate. Indiferent de motivele deplasărilor, itinerarul a inclus şi comunităţile româneşti din apropiere, în cadrul cărora românii stabiliţi vremelnic sau definitiv departe de ţară şi-au putut cunoaşte arhipăstorul. Fotografiile din arhiva ziarului ne sunt mărturie.
x
