„Să cinstim pe cei care au trecut la Domnul şi să fim alături de cei îndoliaţi”

În Duminica a 20-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii, a învierii fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16), ne arată în esenţă că Mântuitorul Iisus Hristos aduce mamei îndoliate bucuria învierii fiului ei. Preafericirea Sa a evidenţiat că Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii este un îndemn la a fi alături de cei care sunt îndoliaţi, dar şi la cinstirea celor adormiţi în Domnul.

Patriarhul României a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos are milă atât faţă de cei îndoliaţi, cât şi faţă de tânărul care a murit, plecând din această viaţă înainte de vreme. „Sfântul Chiril al Alexandriei, care a tâlcuit Evanghelia după Luca, spune că Mântuitorul Iisus Hristos S-a atins de sicriul tânărului mort pentru a arăta că prin trupul Său se dăruieşte viaţă, că prin mâna Sa, care s-a atins de sicriu, se dăruieşte viaţă tânărului mort. Mântuitorul a înviat pe fiul văduvei din Nain şi a alinat durerea femeii văduve, pentru că El este învierea şi viaţa, dar şi pentru a arăta că El este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. El a săvârşit minunea învierii fiului văduvei din Nain pentru a arăta compasiune, adică iubire milostivă care suferă împreună cu cei care suferă şi pentru a arăta că El este izvorul vieţii veşnice”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a reliefat că Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă să cinstim pe cei care au trecut la Domnul şi să fim alături de cei îndoliaţi: „Să nu aşteptăm să fim invitaţi la înmormântare, după cum nici Iisus nu a fost invitat la Nain, ci el a mers acolo pentru a consola, pentru a aduce alinare suferinţei acelei mame. Cinstirea celor care au trecut la Domnul trebuie să se facă arătând respect faţă de trupurile lor, dar şi faţă de mormintele în care ei sunt depuşi. De aceea, în Biserica noastră avem un cult al celor adormiţi în Domnul, al celor care au trecut la viaţa veşnică, având credinţa în Iisus Hristos şi nădejdea învierii celei de obşte la sfârşitul veacurilor. Cei adormiţi în Domnul, care au avut o viaţă sfântă, şi după moarte păstrează legătura sfinţeniei în trupurile lor, pentru că sfinţenia din sufletele lor s-a imprimat în trupurile lor. De aceea, osemintele sfinţilor se numesc moaşte şi acestea sunt cinstite în mod deosebit, pentru că rămâne o legătură tainică între sufletul celui adormit în Domnul, care a avut o viaţă sfântă, şi trupul său din mormânt”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai sub­liniat că Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii este un îndemn la a fi alături de cei care sunt îndoliaţi, dar şi la cinstirea celor adormiţi în Domnul, „mai ales că anul acesta, Biserica, în mod deosebit, face pomenirea celor adormiţi în Domnul şi se îngrijeşte în mod deosebit de cimitire şi de mormintele eroilor, cărora le înalţă şi monumente de cinstire. Aici vedem valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor. Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că, mergând la cimitir, aflăm multă înţelepciune: vedem că suntem trecători, dar în acelaşi timp avem speranţa învierii de obşte şi credinţa în învierea morţilor la sfârşitul veacurilor. El mai precizează că, acum, locul unde se află înmormântaţi creştinii nu se mai numeşte necropolă sau oraşul morţilor, ci se numeşte cimitir, adică dormitor, unde odihnesc cei trecuţi la Domnul întru aşteptarea învierii universale. Aceasta ne îndeamnă şi mai mult să avem credinţă puternică în Învierea lui Hristos şi în învierea morţilor, dar şi să cinstim pe cei adormiţi în Domnul, pomenindu-i în rugăciunile noastre”.

La final, Părintele Patriarh Daniel a precizat că tinerii trebuie ajutaţi să trăiască viaţa în comuniune cu părinţii, „să nu se înstrăineze de părinţi, să trăiască viaţa în respect faţă de părinţi, faţă de cei din jur şi faţă de prietenii lor. Se recomandă ca tinerii să aibă prieteni credincioşi, care se roagă lui Dumnezeu pentru sănătatea şi mântuirea lor. Această Evanghelie ne arată iubirea lui Hristos faţă de tineri şi dorinţa Lui ca tinerii să fie o bucurie pentru părinţi, să fie un sprijin, când ei se află la bătrâneţe. Să ne rugăm pentru toţi părinţii care au avut copii care au murit înainte de vreme, fie în accidente, fie din cauza bolilor. Este nevoie de multă consolare şi întărire. Unii oameni, pentru că au pierdut fiinţe dragi, părinţi sau copii, soţii sau soţi, şi pentru că nu a avut cine să-i consoleze, să-i întărească şi să-i sfătuiască, s-au dezechilibrat psihic. Dar dacă în momentele de grea încercare au avut vecini, sau rude, sau prieteni credincioşi, au trecut mai uşor prin încercarea aceasta dureroasă a pierderii fiinţelor dragi”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.