„Să vestim în lume iubirea milostivă, vindecătoare şi eliberatoare a lui Dumnezeu”

În Duminica a 23-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în care a evidenţiat faptul că demonizatul din ţinutul Gherghesenilor, după ce a fost vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, a devenit un misionar şi un dascăl al recunoştinţei. Preafericirea Sa a subliniat că „demonizatul vindecat ne învaţă să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El şi să vestim în lume iubirea Sa milostivă, vindecătoare şi eliberatoare”.

În bisericile ortodoxe a fost citit în Duminica a 23-a după Rusalii pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este prezentată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a vindecării demonizatului din ţinutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39).

În predica rostită la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că Evanghelia zilei ne arată în esenţă că omul chinuit de duhuri rele, odată vindecat de Hristos-Domnul, a fost recunoscător, devenind misionar în cetatea sa, Gherasa. „Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor era mort din punct de vedere spiritual şi social, întrucât era total izolat. Spre acest om chinuit de demoni merge Iisus fără să-L fi chemat cineva. Nimeni nu L-a rugat să meargă acolo, ci din proprie iniţiativă El merge unde chipul lui Dumnezeu din om este chinuit şi suferind din cauza stăpânirii demonilor”.

În continuare, Preafericirea Sa a arătat că demonii au recunoscut în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt (Luca 8, 28) şi de aceea erau chinuiţi de prezenţa Sa. „Demonii Îl mărturisesc pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp se simt chinuiţi de prezenţa Lui. De ce? Pentru că El vine spre aceşti demoni care îl stăpâneau pe omul din ţinutul Gherghesenilor, iar demonii simt că se apropie judecata lor. Ei ştiu că Iisus este Judecătorul lumii. El va judeca în Ziua de Apoi toate popoarele, dar şi pe demoni, iar pe aceştia îi va trimite în adâncurile iadului”.

Părintele Patriarh Daniel a explicat apoi motivul pentru care locuitorii cetăţii Gherasa nu au apreciat vindecarea demonizatului pe care Mântuitorul Iisus Hristos a făcut-o în mod minunat. „Sfântul Evanghelist Marcu spune că turma care s-a aruncat în mare din cauza demonilor avea ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). Paguba aceasta a dispariţiei a două mii de porci era una materială. Locuitorii cetăţii Gherasa nu au spus lui Iisus că, deşi au murit porcii, totuşi ei se bucură că a fost vindecat acel om chinuit de demoni, ci ei au preferat să îi ceară lui Iisus să plece de la ei, din ţinuturile lor. Mântuitorul Iisus Hristos pleacă, El respectă dorinţa acestora, dar nu spune nimic, pentru că despre El va vorbi cel vindecat. Mântuitorul nu L-a luat cu Sine pe omul vindecat, ci a vrut să îl facă un misionar, un vestitor al iubirii lui Dumnezeu în ţinutul în care el a fost văzut ca fiind violent, ca fiind îndrăcit sau demonizat, ca fiind dezumanizat, iar acum este întreg la minte, sănătos şi binevoitor. Mai vedem că Mântuitorul, din acest misionar face şi un dascăl al recunoştinţei, pentru că el mulţumeşte lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. Demonizatul vindecat ne învaţă să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El şi să vestim în lume iubirea Sa milostivă, vindecătoare şi eliberatoare”, a reliefat Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos le-a permis demonilor ca odată ieşiţi din acel om din ţinutul Gherghesenilor să intre în turma de porci. „Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus a permis aceasta pentru a arăta că în Ziua de Apoi, aşa cum porcii s-au aruncat în mare şi s-au înecat, aşa va trimite El pe demoni în adâncul iadului (...). Totodată, Mântuitorul Iisus Hristos a voit să arate că fiecare om are o valoare infinită, care nu se compară cu nimic din lumea materială. De ce? Pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi este chemat la viaţă şi iubire veşnică în comuniune cu Dumnezeu. Toate bunurile materiale din lumea aceasta, fie animale, fie obiecte de valoare, nu se compară cu valoarea unică şi infinită a fiecărei persoane umane. În plus, Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit această pagubă materială pentru ghergheseni ca ei să nu mai fie atât de mult legaţi sau preocupaţi de cele materiale, ci să se gândească şi la persoanele care suferă, să aibă şi preocupări spirituale. Uneori, Dumnezeu îngăduie o pagubă materială ca o pedagogie de îndreptare a omului pentru a nu se mai alipi de lucrurile materiale limitate şi trecătoare, uitând de Dumnezeu Cel necuprins şi veşnic, uitând iubirea Lui sfântă şi veşnică. Aceste pagube materiale au ca scop trezirea omului ca el să caute mai întâi valorile duhovniceşti, credinţa, nădejdea, iubirea milostivă şi mai ales rugăciunea şi săvârşirea faptelor bune”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.