Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Cea mai mare virtute

Cea mai mare virtute

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 06 Noiembrie 2025

Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către filipeni, cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 209

„Credința este mama noastră a tuturor, când îi urmează nădejdea și-i premerge dragostea de Dumnezeu și de aproapele. (…) Că cel care are dragoste este departe de orice păcat.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 221

„Căci socotesc că se cuvine ca deodată cu iubirea de Dumnezeu să o cultivăm și pe cea de frați. Căci de lipsește una, lipsesc amândouă, după cuvintele lui Ioan, care a scris: Iar de zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, și pe fratele lui urăște, mincinos este. Căci cel ce nu iubește pe fratele său pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? Și această poruncă o avem de la El, ca cel ce iubește pe Dumnezeu, să-l iubească și pe fratele său (I Ioan 4, 20-21). Căci amândouă se pierd împreună și se întăresc împreună. Pentru că sunt înjugate împreună și ca o pereche nedespărțită, îl duc pe cel ce se străduiește să le conducă bine, la o singură și atotdesăvârșită frumusețe a evlaviei față de Dumnezeu.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 217

„Aceasta-i capul virtuților, aceasta-i temelia tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu merge mână-n în mână cu dragostea de aproapele. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapele său, nu va pune banii și averile mai presus de semenii săi; dimpotrivă, va fi larg la inimă și la pungă, aducându-și aminte de Cel Ce a spus: Cel ce a făcut unuia din acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut (Matei 25, 40). Gândindu-se că prin ajutorul dat semenului său Însuși Stăpânul universului este Cel Ce-și împropriază ajutorul dat, va face pe toate cu multă tragere de inimă și va da milostenie cu brațele deschise. Nu se va uita la nevrednicia celui din fața lui, ci la măreția Celui Care i-a făgăduit că-și împropriază cele date săracilor.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   credinta