Copiii lui Dumnezeu

Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea I, Capitolul al V-lea, 12-14, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, pp. 86-87

„Pedagogia înseamnă educarea copiilor; se vede aceasta lămurit chiar din numele ei. Mai rămâne însă să vedem cine sunt copiii despre care vorbește simbolic Scriptura și ce pedagog trebuie să le dăm. Copiii suntem noi. Scriptura ne laudă în multe locuri și în multe chipuri și ne dă în chip alegoric felurite nume, pentru a arăta simplitatea credinței. În Evanghelie se zice: Stând Domnul pe țărm, le-a zis ucenicilor, care pescuiau: «Copii, nu aveți ceva de mâncare?» (Ioan 21, 4-5) I-a numit «copii» pe ucenicii Săi, bărbați în toată firea. Au adus la El copii, spune Scriptura, ca să-i binecuvânteze cu punerea mâinilor, dar când ucenicii i-au oprit, Iisus le-a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine; căci a unora ca acestora este Împărăția cerurilor (Matei 19, 13-14). Ce vor să spună aceste cuvinte o arată Însuși Domnul când zice: Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca acești copii, nu veți intra în Împărăția cerurilor (Matei 18, 3). Domnul nu vorbește aici alegoric despre a doua naștere, ci ne spune să ne asemănăm cu copiii, să fim nevinovați ca ei. Și Duhul prorocesc ne socotește copii, căci zice: Copiii, luând ramuri de măslin sau de finic, au ieșit întru întâmpinarea Domnului și strigau, zicând: «Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! (Ioan 12, 13) Lumină, slavă și laudă, însoțite de rugăciune, se cuvin Domnului! Căci așa se traduce în limba greacă cuvântul «osana».

Mi se pare că Scriptura, când citează într-un sens alegoric prorocia despre care am vorbit mai înainte, îi dojenește pe cei nepăsători, căci spune: Niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă? (Matei 21, 16) La fel și Domnul, în Evanghelie, îi îndeamnă pe ucenici să fie cu luare-aminte la El, Care pe atunci Se grăbea să Se ducă la Tatăl. Vrea să-i facă mai zeloși pe ascultătorii Săi, spunându-le dinainte că în scurt timp va pleca, arătându-le că trebuie să lase la o parte totul, pentru a culege roadele adevărului cât încă nu S-a suit Cuvântul la cer. Și astfel îi numește tot «copii», căci le zice: Copii, încă puțin sunt cu voi (Ioan 13, 33). Iar în altă parte, din nou, aseamănă Împărăția cerurilor cu niște copii care șed în piețe și spun: «V-am cântat din fluier și n-ați jucat, v-am cântat de jale și n-ați plâns» (Luca 7, 32). Și câte alte cuvinte le-a adăugat asemenea acestora! Și nu numai Evanghelia gândește așa, ci și prorocii sunt de aceeași părere. David spune: Copii, lăudați pe Domnul, lăudați numele Domnului (Psalmul 112, 1).
(...) Iar când Domnul zice: Mielușeii Mei să stea de-a dreapta (Matei 25, 33), El îi arată în chip simbolic pe cei nevinovați, căci aceștia, după felul lor, sunt copii, ca niște miei, nu în vârstă, ca oile. Domnul a socotit mieii vrednici de această întâietate, fiindcă la oameni preferă blândețea și simplitatea gândului, nerăutatea.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)