Cu păcatul se luptă de la început

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desă­vârşirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 56

„Cel ce luptă prin virtute cu păcatul trebuie să nimicească primele începuturi ale răului*. Căci prin stârpirea începutului dispare ceea ce ar fi putut urma, cum învață Domnul prin Evanghelie, cerându-ne limpede să stârpim primii născuți ai păcatelor egiptene, adică poruncindu-ne să nimicim pofta cea rea şi mânia, ca să nu ne mai temem nici de întinăciunea preacurviei, nici de urâciunea uciderii. Căci în acest caz nu s-ar mai putea produce prin ele nici una din aceste două, dacă mânia duce la moarte şi pofta la preacurvie. Deci, fiindcă cel născător de rele naşte înainte de preacurvie pofta şi înainte de ucidere mânia, cel ce stârpeşte întâiul născut stârpeşte împreună cu acesta şi ceea ce îi urmează acestuia, precum cel ce striveşte capul şarpelui omoară împreună cu capul şi trupul pe care-l trage după sine. Dar această stârpire nu s-ar împlini, dacă nu s-ar fi vărsat în fața intrărilor noastre sângele Aceluia care alungă pe pierzătorul (diavol). Căci dacă e de trebuință să cunoaştem mai limpede înțe­lesul cuprins în cele spuse, istoria ni-l dă să-l înțelegem prin amândouă: prin stârpirea celor întâi născuți şi prin apărarea dată prin sânge. Căci prin cea dintâi se stârpeşte prima pornire spre păcat, iar prin cea de-a doua se opreşte intrarea răului în noi, prin Mielul adevărat. Căci nu scoatem răul intrat în noi prin cugetare, ci trebuie chiar de la început să nu-l lăsăm să pătrundă în lăuntrul nostru.” 

* Tâlcuirea pr. Dumitru Stăniloae: Adică să stârpim prima apariție a unei momeli la rău, neacceptând intrarea în dialog, sau însoțirea cu ea, după care urmează consim­țirea cu ea şi apoi trecerea ei în faptă. Cu cât se înaintează de la prima apariție a ispitei la treptele ei următoare, cu atât e mai greu de luptat cu ea şi de oprit în drumul ei spre păcatul cu fapta (n.s. 23, p. 56). 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)