Cum să ne ferim de mustrarea Domnului?

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 595

„Înainte de a merge la spovedanie, cercetează-ți conștiința mult timp și vezi că sunt greșeli mici, care de multe ori pot deveni mai vătămătoare ca cele mari. Apoi scrie pe hârtie tot ce ai greșit și caută un duhovnic iscusit, iar nu lesne iertător. Că nici un duhovnic înțelept nu poate nesocoti canoanele Sfinților Părinți. Căci Hristos și sfinții Săi, ieri, azi și în veci, aceiași sunt! Deci, mărturisindu-te, cere singur canonul cuvenit și fă-l îndată, că nu-ți știi ceasul morții. Dacă îți dă voie duhovnicul să te împărtășești, încă nu te grăbi, că foc este și arde. Ci, cercetează-ți mult conștiința și apoi cu mare frică, împărtășește-te.

Zicea iarăși Părintele Vichentie (Mălău):

- Spovedania deasă slăbește puterea diavolilor.

Zicea și acestea:

- Cei ce se supun păcatelor și patimilor trupești, aceia acolo nicidecum nu vor avea iertare.

Odată, văzând bătrânul unele surori cârtind în mănăstire, le-a zis:

- Faceți ascultare, maicilor, fără cârtire, ca lui Dumnezeu. Aceasta este călugăria. Dacă nu, râde diavolul de voi și vă câștigă el.

Altădată, văzând o călugăriță vorbind de rău pe stareță, i-a zis:

- Tu cine ești, care judeci pe slujitoarea lui Dumnezeu? Ea Domnului stă sau cade. Și va sta, că puternic este Dumnezeu să o sprijinească. Se cade însă și slujitoarei Domnului - stareței - a fi împodobită cu toate virtuțile evanghelice, zidite pe temelia smereniei, judecând cu nepărtinire și cu îndelungă răbdare, ca să ia plata chemării de sus.

Zicea Părintele Vichentie către o călugăriță din Agapia Veche care voia să aducă pe oameni cu sila la pocăință:

- Maică Evsevie, pentru ce nu te ții de învățătura Sfintei Evanghelii, care spune așa: Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage pe el Tatăl (Ioan 6, 44)? Deci, pe fiecare om, dacă nu-l trage și nu-l mișcă Duhul Sfânt, el rămâne împietrit ca Faraon, căruia Dumnezeu anume i-a împietrit inima ca să facă minuni prin el, să se proslăvească prin împietrirea lui. Așa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheamă când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te fră­mânți, căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)