Cuvântul dumnezeiesc al Evangheliei

Origen, Filocalia, [Din partea a IV-a a operei «Despre principii» a lui Origen și din diferite altele], I, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 311

„Sfintele Cărți nu sunt simple scrieri omenești, ci provin din inspirația Duhului Sfânt, după voia Tatălui Celui peste toate, prin mijlocirea lui Iisus Hristos, și au ajuns la noi ca să ne arate drumul cel drept. Pentru aceea trebuie să urmăm dreptarul Bisericii cerești a lui Iisus Hristos, care se întemeiază pe succesiunea Apostolilor. Mai credem - noi cei ce ținem de această învățătură, până și cei mai simpli - că mai sunt și alte lucrări tainice, care-și au temeiul tot în Sfintele Scripturi, dar care anume sunt acestea, cei simpli și modești mărturisesc că nu le știu.”

Origen, Filocalia, [Din Omilia a XXXIX-a la Ieremia], 28, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 327

„Trebuie să ne aducem aminte și de porunca lui Solomon din cartea Eclesiastului, privitoare la aceste învățături, care sună așa: Nu te grăbi să deschizi gura ta și inima ta să nu se priceapă să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu: că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ, pentru aceasta să fie cuvintele tale puține (Eclesiast 5, 1). Deci se cuvine să credem că Sfânta Scriptură nu are nici o virgulă lipsită de Înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci Cel ce mi-a poruncit mie, omului, și mi-a zis: nimeni să nu se înfățișeze gol înaintea Mea (Ieșirea 34, 20), Acela cu atât mai puțin nu va zice vreo vorbă goală. Din plinătatea harului Lui (Ioan 1, 16) grăiesc prorocii, de aceea El este Cel Care insuflă toate cuvintele celor ce grăiesc din plinătatea Sa: atât la proroci, cât și în Lege, în Evanghelie și în Apostoli, toate cuvintele sunt din plinătatea lui Dumnezeu. De aceea ele insuflă celor ce au ochi ca să vadă lucrurile plinătății, celor ce au urechi ca să audă cuvintele plinătății, ca și celor ce au simțul de a mirosi buna mireasmă. Dacă, dar, vreodată, citind Scriptura, te poticnești de vreo idee care este pricină de sminteală și piatră de poticnire, vinovat ești tu. Deci, să nu deznădăjduiești, căci pietrele de poticnire și pricinile de sminteală (Romani 9, 33; I Petru 2, 7; Isaia 8, 14), toate, au un înțeles. În felul acesta se împlinește ce s-a spus: Credinciosul nu va fi făcut de rușine (Romani 9, 33; Isaia 28, 16). Crede numai și vei găsi mult folos sfânt sub piatra de poticnire.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)