Fericiți cei prigoniți pentru dreptate

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești, Omilia a II-a la trădarea lui Iuda, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 85-86

„(...) [Stăpânul] ne învață să jelim mai cu seamă pe aceia care fac răul, nu pe aceia care suferă răul. Cei care suferă răul și nedreptățile, aceia sunt mai mult vrednici de fericire. De aceea a și spus Hristos: Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția cerurilor (Matei 5, 10). Ai văzut cât de mare câștig le dă celor care suferă răul? Iată, în altă parte a Scripturii, pedeapsa de neînlăturat pentru cei care fac răul! Ascultă-l pe fericitul Pavel, care spune: Dar voi, fraților, v-ați făcut următori Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, pentru că la fel ați pătimit și voi de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei, care au omorât și pe Domnul Iisus, și pe prorocii lor; și ne împiedică pe noi să grăim neamurilor, ca să se mântuiască, ca să împlinească păcatele lor; dar a ajuns, în sfârșit, peste ei mânia lui Dumnezeu (I Tesaloniceni 2, 14-16). Ai văzut că mai cu seamă pe aceia care fac răul este drept să-i jelim și să-i plângem? Pentru aceasta, și Stăpânul cel iubitor de oameni S-a tulburat și a lăcrimat când a văzut îndrăzneala ucenicului. Și-a arătat dragostea Lui față de ucenic. Și-a arătat iubirea Lui de oameni, pentru că n-a încetat a Se îngriji de îndreptarea ucenicului chiar până în clipa vânzării. Pentru vânzător plângi cu amar și suspină mai mult, pentru că și Stăpânul pentru el S-a întristat. S-a tulburat Iisus, spune Scriptura, și a zis: «Unul din voi Mă va vinde». Ce mare e mila Domnului, ce mare-i bunătatea Lui! Cel vândut suferă pentru vânzător! Când Domnul l-a văzut pe luda că stăruie în răutatea lui, S-a tulburat și a spus: «Unul din voi Mă va vinde». Uită-te câtă îndelungă răbdare, câtă iubire de oameni! Cruță pe nerecunoscător; nu vrea să-l facă de rușine! Dimpotrivă, bagă spaima în toți ucenicii, îi neliniș­tește, numai ca să-i dea prilej aceluia să-și revină din nebunia lui. Dar, când sufletul ajunge nesim­țitor și nu mai primește sămânța evlaviei, nu mai primește nici îndemn, nici sfat. Se întunecă de patimă și se aruncă în prăpastie.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)