Judecata de Apoi

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Ep. 174, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 264

„Fericit e sufletul care zi şi noapte n-are în gândurile sale altă grijă decât a şti cum atunci, în marea zi, când toate făpturile vor sta în fața Judecătorului ca să dea socoteală de faptele lor, va putea să răspundă fără frică de viața lui.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 26

„Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiță înfri­coșătoare, scoțând un sunet ciudat; și tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce se vede acum. Și lumea văzută va trece, primindu-și sfârșitul. Și se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine ochilor și urechilor și înțelegerii. Și trâm­bița care va suna potrivit poruncii du­mne­zeiești va scula din moarte nenumărate milioane de trupuri ome­nești deodată ca dintr-un somn, aducându-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecăruia răsplătirile drepte ale celor făcute în trup, fie bine, fie rău, dând tuturor marea și înfricoșătoarea și cea din urmă încheiere.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 43

„(...) Scaunele vor fi puse în față și Cel vechi de zile Se va așeza (Daniel 7, 9) și cetele nesfârșite ale sfinților îngeri și arhangheli vor sta de față, slujind cu frică și cutremur; și toată firea va fi adusă la cercetare și cărțile care vor avea scrise în ele, în toată amănun­țimea, faptele, cuvintele și gândurile noastre se vor deschide, dezgo­lindu-se prin ele tuturor toate cele săvârșite de noi în toată zidirea, ca să-și cunoască atât unii altora păcatele, cât și fiecare pe ale sale, citind fără putință de înșelare cartea conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâș­nirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă.”

(Pr. Narcis Stupcanu)