Origen, Despre principii, Cartea Întâia, XI-XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, pp. 67-69 „Înțelepciunea mea e numită strălucirea luminii cele veșnice (Înț. Solomon 7,
Luarea aminte cu discernământ
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 97
„Să stăruim în toată luarea aminte și în rugăciune și să primim sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17), care, ca să spun pe scurt, desparte cele rele de cele bune și învață pe binecredincioși viețuirea cuvenită creștinilor. Iar aceasta este lucrarea desăvârșitei dreptei socoteli, privirea trează a ochilor, înfrânarea limbii, strunirea trupului, cugetul smerit, curăția înțelegerii, stingerea mâniei, cum zice undeva marele Vasilie, zborul minții la Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Moise, Cap. I, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 327
„Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutați de harul divin. Între alte daruri ale Duhului Sfânt, apostolul îl numără și pe acesta: Unuia i se dă prin Duh cuvântul înțelepciunii, altuia cuvântul științei după același Duh, altuia credința în același Duh, altuia darul sănătății într-un singur Duh, și puțin mai departe altuia deosebirea cu dreaptă judecată a duhurilor. Apoi, după ce completează tot catalogul darurilor duhovnicești, adaugă: Pe toate acestea le înfăptuiește însă un singur Duh, împărțindu-le fiecăruia cum vrea. Vedeți așadar că nu este pământesc și nici mic darul dreptei judecăți, ci este o mare răsplată a harului dumnezeiesc. Dacă un monah nu urmărește cu toată inima să aibă o judecată sigură asupra duhurilor care pătrund în el, fără îndoială că se găsește în situația celui ce rătăcește în noaptea adâncă și-n întuneric de nepătruns.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)






.jpg)


