Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Predica 265, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, pp. 383-384 „Fraților, luați aminte ce [se cade] să iubiți cel mai mult și în ce
Rugați-vă cu credință!
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri, Cartea a IX-a, XXXIV, 5-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, p. 343
„Voind să ne dea toate cele veșnice și cerești, Domnul ne îndeamnă să-L împresurăm cumva chiar cu îndrăzneala noastră. El nu numai că nu-i disprețuiește și nu-i respinge pe cei îndrăzneți, ci chiar îi poftește și-i laudă, făgăduindu-le cu foarte mare bunăvoință că le va da orice vor nădăjdui. El spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Căci tot cel ce cere primește, cel ce caută găsește și celui ce bate i se va deschide (Luca 11, 9-10); și, de asemenea: Toate cele pe care le veți cere cu credință în rugăciunile voastre le veți primi (Matei 21, 22) și nimic nu vă va fi vouă cu neputință (Matei 17, 20).
Iar dacă vor lipsi toate cauzele arătate mai sus de a ni se împlini rugăciunile, cel puțin să ne însuflețească stăruința în îndrăzneală, care stă în puterea oricui vrea să se folosească de ea fără greutatea vreunui merit sau a vreunei osteneli. Dar să fie sigur că nu merită să fie auzit cel ce se roagă dacă el s-a îndoit că va fi auzit.
Despre faptul că trebuie să ne rugăm neîncetat Domnului ne învață acel exemplu al fericitului Daniel (cf. Daniel 10, 2 ș.u.), care a fost auzit din prima zi de rugăciune, dar abia după douăzeci și una de zile rugăciunea sa a avut urmare. De aceea, nici noi nu trebuie să încetăm cu rugăciunile noastre dacă am simțit că suntem auziți cu întârziere, căci această întârziere poate fi gândită și rânduită de Dumnezeu în folosul nostru; sau poate că îngerul, plecând din fața Celui Atotputernic pentru a ne dărui binefacerea, întârzie împiedicat pe drum de diavolul. În mod sigur, nu poate să ne comunice că ni se împlinesc dorințele dacă a constatat că noi am încetat de a ne mai ruga. Aceasta i s-ar fi putut întâmpla, fără îndoială, și prorocului mai sus pomenit dacă el n-ar fi stăruit cu o virtute fără pereche, timp de douăzeci și una de zile, în rugăciunea sa.
Să nu ne fie slăbită, așadar, de nici o deznădejde încrederea în rugăciunile noastre, chiar dacă vedem că n-am dobândit ceea ce am cerut, și să nu ne îndoim de făgăduința Domnului, Care zice: Pe toate pe care le veți cere cu credință în rugăciunea voastră, le veți primi (Matei 21, 22).”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)






.jpg)


