Alimentația sănătoasă

Sfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mănăstirești, Cartea a V-a, Cap. 7-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 167-168

„Șubrezenia trupului nu-i o piedică pentru curăția duhului, dacă își îngăduie doar atâta hrană câtă cere corpul plăpând și nu plăcerea. Mai ușor s-au văzut oameni care se lipseau în tot chipul de mâncăruri mai bogate, decât de aceia care să se folosească în mod cumpătat de cele trebuincioase sănă­tății. Primii își refuzau totul de dragul înfrânării, iar aceștia, îngăduindu-și-le pe toate din motive de sănătate, uitau de măsura la care să se oprească. Și trupul slab își are izbânda înfrânării tale cu condiția de a se feri de la mâncărurile permise unei sănătăți plăpânde, când încă mai simte nevoia de mâncare. Numai atâta hrană să-și îngăduie fiecare, câtă, în chibzuința rece a înfrânării, va fi găsit că-i este de ajuns pentru a trăi, nu câtă îi cere pofta. Mâncărurile mai hrănitoare, care contribuie la sănătatea trupească, nu sunt o primejdie nici pentru cură­țenia morală, dacă sunt folosite cu cumpătare. Toată energia dobândită din această hrană este în adevăr cheltuită în suferința și slăbirea produsă de boală. De aceea, dacă nici unei stări de sănătate nu-i este refuzată virtutea înfrânării, nici curățenia desăvâr­șită nu-i este oprită. Astfel, și sentința părinților este foarte adevărată și mult probată, că măsura postirilor și a înfrânării constă numai în limitarea hranei și în chinuirea trupului. Și desă­vârșirea virtuții tocmai acest hotar îl impune în comun tuturor: să punem capăt mâncărurilor trebuincioase trupului atunci când pofta încă nu s-a stins. În adevăr, oricât de slabă i-ar fi cuiva sănătatea, va putea atinge desăvârși­rea virtuții deopotrivă în toate cu cei robuști și sănătoși, dacă își va înfrâna prin tăria duhului dorințele, pe care nu i le mai impune slăbiciunea cărnii lui. Apostolul adaugă: Grija de trup să n-o faceți spre pofte (Romani 13, 14). Deci nu s-a opus cu orice preț îngrijirii cărnii, însă n-a îngăduit ca asta să se facă spre pofte. El nu admite să poarte cineva grijă de plăcerile cărnii, dar nu se opune preocupărilor de cele trebuincioase vieții.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)