Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă
În această zi pomenim punerea în sfânta raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Încă din vechime, creştinii au arătat evlavie pentru lucrurile care au aparţinut Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului sau sfinţilor. Multe dintre acestea au fost păstrate cu sfinţenie, fiind aşezate în locuri de cinste, iar uneori au fost ridicate biserici pentru păstrarea şi cinstirea lor. Aşa s-a întâmplat cu veşmântul Maicii Domnului, cu cinstitul ei omofor, cu brâul Maicii Domnului, cu moaştele a sute şi mii de sfinţi mucenici care ne aduc nouă aminte de cei care au mărturisit de-a lungul vremurilor credinţa în Iisus Hristos, Domnul nostru. Brâul Maicii Domnului a cărui aşezare în raclă o pomenim noi astăzi a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol şi a fost aşezat într-o raclă de aur, în biserica închinată Născătoarei de Dumnezeu, numită Chalcopratia (târgul de aramă) şi zidită de împăratul Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450). După mulţi ani, pe vremea împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul (886-912), care era foarte mâhnit fiindcă soţia sa, Zoe, era chi-nuită de un duh necurat, se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasă. Deci, într-una din zile, Zoe a avut o vedenie dumnezeiască în care i s-a spus că, dacă se va aşeza peste ea brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, se va tămădui. Împărăteasa i-a spus împăratului Leon despre vedenie, iar împăratul îndată l-a rugat pe patriarh pentru aceasta. Şi dezlegând pecetea, au deschis racla şi au găsit întreg cinstitul brâu al Maicii Domnului, întru nimic vătămat de trecerea timpului şi l-au sărutat cu evlavie. Iar când patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, aceasta îndată a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat tămăduire desăvârşită de boala ei. După vindecare, creştinii au preamărit cu bucurie pe Hristos şi pe Preacurata Sa Maică şi au cântat cântări de mulţumire. Iar cinstitul brâu, fiind pus în aceeaşi raclă de aur, a fost pecetluit cu pecete împărătească, iar în amintirea acelui eveniment s-a rânduit şi sărbătoarea de astăzi.
