Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Dezlegare la peşte)

Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului semnifică aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana. Sfânta Ana nu putea să nască prunci şi de aceea, luând îndemn din Cartea Sfântă, din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana (care era şi ea stearpă, mama prorocului Samuel), se ruga fierbinte lui Dumnezeu împreună cu bărbatul ei, Ioachim, să le dăruiască un copil. Şi au făgăduit Sfinţii Ioachim şi Ana că dacă le va fi îndeplinită cererea, îndată vor dărui şi închina pruncul lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pe când avea trei ani au luat-o părinţii ei şi au dus-o la templu, încredinţând-o preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul unde o dată pe an intra singur arhiereul să aducă jertfe lui Dumnezeu. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea Domnului, Cel ce avea să Se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Şi a rămas fecioara la templu 12 ani. Acolo existau trei rânduri de chilii în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve afierosite lui Dumnezeu, precum şi preoţii şi slujitorii. În tot acest timp, Fecioara Maria, sub îndrumarea fecioarelor mai în vârstă, citea Dumnezeieştile Scripturi şi îndeosebi se ruga. Iar când s-a apropiat vremea Bunei Vestiri, ieşind de la templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea din leagăn fusese făgăduită lui Dumnezeu. Celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neîntinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune. Fecioara Maria a fost condusă în acel loc sfânt, în Sfânta Sfintelor, ca să devină ea însăşi „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, Biserică vie şi Templu al Pruncului dumnezeiesc, Mântuitorul Iisus Hristos.