Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Dezlegare la peşte)
Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului semnifică aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana. Sfânta Ana nu putea să nască prunci şi de aceea, luând îndemn din Cartea Sfântă, din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana (care era şi ea stearpă, mama prorocului Samuel), se ruga fierbinte lui Dumnezeu împreună cu bărbatul ei, Ioachim, să le dăruiască un copil. Şi au făgăduit Sfinţii Ioachim şi Ana că dacă le va fi îndeplinită cererea, îndată vor dărui şi închina pruncul lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pe când avea trei ani au luat-o părinţii ei şi au dus-o la templu, încredinţând-o preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul unde o dată pe an intra singur arhiereul să aducă jertfe lui Dumnezeu. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea Domnului, Cel ce avea să Se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Şi a rămas fecioara la templu 12 ani. Acolo existau trei rânduri de chilii în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve afierosite lui Dumnezeu, precum şi preoţii şi slujitorii. În tot acest timp, Fecioara Maria, sub îndrumarea fecioarelor mai în vârstă, citea Dumnezeieştile Scripturi şi îndeosebi se ruga. Iar când s-a apropiat vremea Bunei Vestiri, ieşind de la templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea din leagăn fusese făgăduită lui Dumnezeu. Celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neîntinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune. Fecioara Maria a fost condusă în acel loc sfânt, în Sfânta Sfintelor, ca să devină ea însăşi „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, Biserică vie şi Templu al Pruncului dumnezeiesc, Mântuitorul Iisus Hristos.
