Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei
Sfântul Cuvios Timotei (†795) a fost ucenicul stareţului Teoctist al mănăstirii din pustiul Simvoli, de lângă muntele Olimpului. De tânăr, fericitul Timotei a îmbrăţişat îngerescul chip al monahismului şi trăia prin munţi şi pustietăţi, nevoindu-se în post şi în rugăciune, împreună cu un alt ucenic al stareţului Teoctist, Sfântul Platon mărturisitorul (†814), cel care a ajuns mai târziu nevoitor în mănăstirea studiţilor din Constantinopol. Pentru viaţa sa curată, Sfântul Cuvios Timotei a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, pe mulţi tămăduindu-i de diferite boli trupeşti şi sufleteşti. Din tinereţe şi-a propus ca niciodată să nu privească la faţă femeiască, înlăturând astfel ispita desfrânării. Şi aşa vieţuind, la adânci bătrâneţi ajungând, s-a mutat în pace la Domnul. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei (†325). Acesta a participat la lucrările întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a combătut cu mult curaj erezia lui Arie. Fericitul Ieronim şi Sfântul Ioan Gură de Aur spun că Sfântul Eustatie a fost exilat pe nedrept în Tracia şi apoi în Iliria, dar el a rămas statornic în credinţa sa. A murit în cetatea Filipi din Macedonia, iar trupul său a fost adus în Antiohia pe când împărăţea Zenon (476-491). Sfântul Ierarh Eustatie este socotit unul dintre stâlpii cei mai de seamă ai Bisericii.
