Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca; Sfântul Mucenic Gherontie (Pomenirea morţilor)
Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt şi încă de la 12 ani a plecat din casa părinţilor ei şi s-a dus în Alexandria. Fiind tânără şi frumoasă a căzut într-o atât de mare robie a plăcerilor, încât s-a făcut ademenitoare multor suflete de bărbaţi tineri şi bătrâni cu desfătările pierzătoare ale desfrânării. Deci, după ce a trăit 17 ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă, a mers la Ierusalim pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Dar, încercând să se apropie de lemnul Sfintei Cruci, o Putere nevăzută o respingea, nelăsând-o să intre în Biserică. Atunci şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi s-a pocăit. Deci a trecut apa Iordanului şi s-a dus în pustia cea mai adâncă, unde, timp de 47 de ani, a trăit în aspre nevoinţe: lacrimi necontenite; post; rugăciune; goliciunea trupului în frig şi arşiţa soarelui. Şi s-a înălţat deasupra celor trecătoare încât atunci când se ruga se înălţa ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii pe duhovnicul ei, Sfântul Zosima.