Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca; Sfântul Mucenic Gherontie (Pomenirea morţilor)

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca; Sfântul Mucenic Gherontie (Pomenirea morţilor)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 01 Aprilie 2017

Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt şi încă de la 12 ani a ple­cat din casa părinţilor ei şi s-a dus în Alexandria. Fiind tânără şi frumoasă a căzut într-o atât de mare robie a plăcerilor, încât s-a făcut ademenitoare multor suflete de bărbaţi tineri şi bă­trâni cu desfătările pierzătoare ale desfrânării. Deci, după ce a trăit 17 ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă, a mers la Ieru­salim pentru a se închina lem­nului Sfintei Cruci, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Dar, încercând să se apropie de lemnul Sfintei Cruci, o Putere nevăzută o res­pingea, nelă­sân­d-o să intre în Biserică. Atunci şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi s-a po­căit. Deci a trecut apa Iordanului şi s-a dus în pustia cea mai adâncă, unde, timp de 47 de ani, a trăit în aspre nevoinţe: lacrimi ne­con­tenite; post; rugă­ciune; goli­­ciu­nea trupului în frig şi arşiţa soarelui. Şi s-a înălţat deasupra celor trecătoare încât atunci când se ruga se înălţa ca de un cot de la pământ, nea­vând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii pe duhovnicul ei, Sfântul Zosima.