Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfânta Mare Muceniţă Varvara; Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (Dezlegare la peşte)
Sfânta Mare Muceniţă Varvara, din cetatea Heliopolis, a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Tatăl său, Dioscor, o ţinea închisă într-un turn din pricina frumuseţii ei trupeşti. Varvara credea în Hristos, iar când a aflat tatăl său, care era păgân, a vrut să o omoare. Însă fata a reuşit să fugă în munţi, scăpând în chip minunat, după ce o stâncă s-a deschis pentru ca ea să treacă. După multe căutări, Dioscor a găsit-o şi a dat-o pe mâna chinuitorilor. Ocărând idolii şi mărturisindu-L pe Hristos, fericita a fost bătută cumplit, arsă cu foc, tăiată pe trup, lovită în cap cu toiege, dezbrăcată şi purtată aşa prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Văzând chinurile sale, o tânără pe care o chema Iuliana a mărturisit şi ea că este creştină şi pentru aceasta a fost omorâtă cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, era atât de împietrit de diavolul, încât nu l-au impresionat chinurile fiicei sale. Fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş, căci luând-o, a dus-o la locul de tăiere care era într-un munte înalt şi acolo a omorât-o cu sabia. După ce a ucis-o pe fiica sa, pe Dioscor l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, căci a fost ucis de un trăsnet pe când se cobora din munte. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Ioan Damaschin, dogmatist şi imnograf. Acesta a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) şi a lui Constantin Copronim (741-775), fiul său. Era de neam bun şi credincios și a studiat ştiinţa elinească, precum şi adâncul Scripturii la dascălul Cosma Asincrit, care fusese răscumpărat din robie de tatăl Cuviosului Ioan, împreună cu alţi robi. După ce a intrat în monahism, la sfatul Maicii Domnului a alcătuit imne şi cântări spre slava lui Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul are şi multe scrieri, printre care Dogmatica şi trilogia „Izvorul cunoştinţei”. S-a mutat în pace la Domnul la vârsta de 104 ani, în anul 749.
