Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfânta Muceniţă Matrona din Tesalonic; Sfinţii Mucenici Filit şi Lidia, soţia sa, cu cei 4 fii ai lor
Sfânta Matrona era din Tesalonic, fiică de oameni săraci, deprinsă a munci din greu ca să-şi agonisească cele de trebuinţă. Era creştină şi ajunsese slujnică la Pautila, femeia căpeteniei Tesalonicului, care era păgână. Şi mergea Pautila adeseori la templu, unde se ruga zeilor, luând-o cu ea şi pe Matrona. Aceasta însă mergea şi se ruga în biserica creştinilor, iar acest lucru o deranja foarte mult pe stăpâna sa. Deci, într-una din zile, Pautila i-a zis: „De ce nu mergi la templul nostru, ci umbli întotdeauna la creştineasca biserică”? Şi luând îndrăzneală, Matrona i-a răspuns: „Pentru că în biserica noastră vieţuieşte Dumnezeu, iar în templul vostru Dumnezeu nu este”. Aflând deci că slujnica sa este creştină şi de aceea nu se supune îndemnurilor ei, Pautila adesea o bătea şi o chinuia. Însă fericita Matrona pe toate le răbda pentru credinţa sa. Odată, după ce sfânta a stat în închisoare patru zile, fără hrană şi băutură, întărită numai de Dumnezeu, Matrona a fost scoasă de acolo şi supusă la nenumărate chinuri şi bătăi de curgea sângele din ea. Deci, fiind iarăşi aruncată în temniţă, după mai multe zile de chin, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Trupul Sfintei Matrona a fost luat de creştini şi îngropat cu multă cinste.
