Miercuri, în săptămâna a şasea după Paşti, din punct de vedere liturgic se face Odovania praznicului Învierii Domnului, adică se încheie perioada celor 40 de zile de sărbătorire pascală. Sfântul Mucenic
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sfinţii Ierarhi Amfilohie, Episcopul Iconiei, şi Grigorie, Episcopul Acragandelor
Acest fericit Părinte Antonie era de neam român şi s-a născut în 1628 la Ianina, în Munţii Pindului. La 20 de ani s-a stabilit în Râmnicu-Vâlcea, unde şi-a întemeiat o familie, iar pe fiul său, Mihail, l-a încredinţat slujirii preoţeşti. La vârsta de 64 de ani a îmbrăţişat viaţa monahală în Mănăstirea Sărăcineşti, primind numele de Antonie. Dorind să sporească nevoinţele sale, a cerut binecuvântare de la Episcopul Ilarion să plece pe Muntele Athos, însă Episcopul l-a îndrumat să meargă să refacă Schitul Iezeru, care se afla în părăsire. După ce a reînnoit sfântul locaş, cu binecuvântarea Sfântului Antim Ivireanul, care păstorea atunci Eparhia Râmnicului, Sfântul Antonie a mers în pustie, unde s-a nevoit într-o peşteră săpată de el. Cuviosul Antonie era mic de stat şi gârbov de bătrâneţe, purta un brâu din lanţuri de fier împrejurul său pentru înfrânare, mânca o dată în zi doar pâine şi apă şi nu dormea pe pat, ci stătea, pentru osteneală, rezemat de nişte pietre. A trecut la Domnul în 1720. Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 1992.



.jpg)


