Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare; Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor, şi Ermeu Preotul
Sfântul Ioanichie a trăit pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, în tinereţe fiind păstor de vite. Pe când avea 43 de ani a fost luat de trimişii împăratului la oaste. Diavolul însă l-a atras în lupta împotriva sfintelor icoane şi Ioanichie atât era de înverşunat încât arunca icoanele din biserici şi-i prigonea pe cei ce se închinau la ele. Dar, Dumnezeu l-a izbăvit de această rătăcire printr-un călugăr care, strigându-l pe nume fără să-l cunoască, l-a povăţuit în dreapta credinţă. Deci, lăsând el cinstea şi mărirea, după 24 de ani în slujba ostăşească, s-a retras în muntele Olimpului, trăind în post şi rugăciune şi în tot felul de nevoinţe. Învăţând pe de rost Psaltirea, a primit de la Hristos darul de a merge pe dea-supra apei şi darul de a se înălţa de la pământ în timpul rugăciunii. La sfârşitul vieţii s-a aşezat într-o chilie lângă mănăstirea sa, pe muntele Antida, având fericirea de a fi părtaş la biruinţa cinstirii sfintelor icoane (843). S-a mutat la Domnul la vârsta de 94 de ani.
