Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest; Sfânta Muceniţă Lucia din Siracuza (Dezlegare la peşte)
Sfântul Ierarh Dosoftei (†1693) s-a născut în anul 1624 la Suceava, în familia Barilă. Părinţii săi, care se numeau Leontie şi Misira, aveau rude în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, deoarece se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi profesori din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. De asemenea, a studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, deprinzându-se cu interpretarea textelor sfinte în limba română. Totodată, a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. S-a călugărit la Mănăstirea Probota în anul 1649, primind numele Dosoftei. Pentru că era un mare cărturar şi pentru virtuţile sale, a fost hirotonit arhiereu în anul 1658, când devine Episcop de Huşi. După un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales Mitropolit al Moldovei. Primele cărţi tipărite de el au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Sfântul Ierarh Dosoftei a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din anul 1688. În 1673 a plecat în Polonia, din cauza domnitorului şi pentru convingerile sale antiotomane. În 1674 a fost pus în locul său, pe scaunul de la Iaşi, Teodosie, Episcopul de Roman. Un an mai târziu, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie va cunoaşte moarte martirică. A mai tipărit noi cărţi în limba română: Psaltirea de-nţăles (1680), Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Molităvnic de-nţăles (1681) ş.a. A fost luat ostatic în 1686 de polonezi, trăind ultimii ani ai vieţii departe de ţara sa. Cu toate că s-au făcut presiuni foarte mari asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei nu a trecut la uniaţie, ci a rămas ortodox până la moartea sa, pe 13 decembrie 1693.
