Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest; Sfânta Muceniţă Lucia din Siracuza (Dezlegare la peşte)
Sfântul Ierarh Dosoftei (†1693) s-a născut în anul 1624 la Suceava, în familia Barilă. Părinţii săi, care se numeau Leontie şi Misira, aveau rude în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, deoarece se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi profesori din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. De asemenea, a studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, deprinzându-se cu interpretarea textelor sfinte în limba română. Totodată, a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. S-a călugărit la Mănăstirea Probota în anul 1649, primind numele Dosoftei. Pentru că era un mare cărturar şi pentru virtuţile sale, a fost hirotonit arhiereu în anul 1658, când devine Episcop de Huşi. După un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales Mitropolit al Moldovei. Primele cărţi tipărite de el au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Sfântul Ierarh Dosoftei a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din anul 1688. În 1673 a plecat în Polonia, din cauza domnitorului şi pentru convingerile sale antiotomane. În 1674 a fost pus în locul său, pe scaunul de la Iaşi, Teodosie, Episcopul de Roman. Un an mai târziu, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie va cunoaşte moarte martirică. A mai tipărit noi cărţi în limba română: Psaltirea de-nţăles (1680), Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Molităvnic de-nţăles (1681) ş.a. A fost luat ostatic în 1686 de polonezi, trăind ultimii ani ai vieţii departe de ţara sa. Cu toate că s-au făcut presiuni foarte mari asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei nu a trecut la uniaţie, ci a rămas ortodox până la moartea sa, pe 13 decembrie 1693.
