Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este socotit părintele monahilor, urmând exemplul de viețuire ascetică al Sfântului Proroc Ilie și al Sfântului Ioan Botezătorul. El s‑a născut în anul 251, în Egipt,
Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni; Sfântul Mucenic Sinet; Sfântul Ierarh Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului (Dezlegare la peşte)
Sfântul Ierarh Spiridon era de neam din Cipru şi a trăit pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Constanţiu (337-361). După moartea soţiei sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina, şi pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. În vemea prigonirii creştinilor de către Maximian şi Galeriu, Sfântul a fost prins şi, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept şi i s-a tăiat pulpa stângă. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinţi care au mărturisit deofiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi. Sfântul Ierarh Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, căci, luând o cărămidă, a făcut prin rugăciune ca aceasta să se desfacă în stihiile din care era alcătuită: pământ, apă şi foc. Sfintele moaşte ale Sfântului Spiridon sunt păstrate cu cinste, până astăzi, într-o raclă în insula Corfu. Părticele din sfintele sale moaşte se găsesc şi la Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou din Bucureşti, Paraclis patriarhal, precum şi la Biserica „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală.





