Sfântul Mucenic Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sfântul Cuvios Marcu Pustnicul

Sfântul Mucenic Conon a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli şi era din satul Vidania, din ţara numită Isa­u­ria. Era fiul unui bărbat păgân care se numea Nestor, iar mama sa se numea Nadia. Înainte de a veni el la credinţa creştină, părinţii săi l-au însurat cu o fecioară, Ana, dar Conon s-a învoit cu ea să trăiască în curăţie. Primind Botezul în numele Preasfintei Treimi, la îndemnul Arhanghelului Mihail, atât şi-a umplut sufletul de sfintele învăţături, încât i-a înduplecat pe soţia şi pe părinţii săi să se boteze. Conon ducea o viaţă smerită de rugăciune, muncă şi înfrânare, propovăduind fără încetare cuvântul lui Dumnezeu, iar pentru aceas­ta a fost binecuvântat cu darul facerii de minuni. Vrând oarecând poporul să aducă jertfă unui idol, Co­non l-a făcut pe demonul care era ascuns în chipul acela idolesc de piatră să mărturisească singur că nu el este Dumnezeu. Poporul, auzind acestea, a strigat: „Unul singur este Dum­nezeu, Cel al lui Conon”, şi cu toţii s-au botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor din porunca lui Domiţian (51-96), a fost prins şi Sfântul Conon de dregătorul Magnus. A fost supus la multe chinuri pentru credinţa sa în Hristos-Domnul, fiind bătut şi schin­giuit de moarte. Aflând poporul unele ca acestea, a alergat să îl elibereze, iar pe Magnus l-au alungat. După ce l-au eliberat, i-au legat rănile, apoi l-au dus la casa lui, unde a mai trăit doi ani. Şi aşa vieţuind, cu pace s-a mutat la cereştile lăcaşuri.