Aceşti Părinţi au trăit pe la anul 800, pe când la Constantinopol împărăţeau Constantin şi mama sa, Irina (780-802), pe vremea când Ierusalimul era sub stăpânirea arabilor. La Mănăstirea „Sfântul
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul; Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Eladie şi Terapont, Episcopul Sardei; Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul (Dezlegare la peşte)
Împăraţii Diocleţian şi Galeriu au pornit mare persecuţie împotriva creştinilor, care erau cumplit chinuiţi şi scoşi din armata romană. La Durostorum, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată ostaşul creştin Iuliu, în faţa dregătorului Maxim, căruia i s-a spus că veteranul Iuliu nu vrea să aducă jertfe zeilor. Pentru aceasta, Maxim l-a îndemnat să nu asculte de un om răstignit şi mort, Iisus Hristos, ci de împăraţii care trăiesc. Însă Iuliu a mărturisit că Hristos-Domnul a murit şi a înviat pentru păcatele noastre, dăruindu-ne viaţa veşnică. Văzând credinţa neclintită în Mântuitorul Hristos, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi pe când îl duceau la locul de osândă, un oarecare Isihie, care era ostaş creştin şi era şi el închis, l-a încurajat pe Iuliu şi l-a încredinţat că îl va urma în mucenicie. Deci, primind Sfântul Iuliu ştergarul, s-a legat la ochi şi, în timp ce se ruga fierbinte către Dumnezeu, i-a fost tăiat capul, dându-şi astfel sufletul în mâinile Domnului.





