Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul; Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Eladie şi Terapont, Episcopul Sardei; Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul (Dezlegare la peşte)
Împăraţii Diocleţian şi Galeriu au pornit mare persecuţie împotriva creştinilor, care erau cumplit chinuiţi şi scoşi din armata romană. La Durostorum, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată ostaşul creştin Iuliu, în faţa dregătorului Maxim, căruia i s-a spus că veteranul Iuliu nu vrea să aducă jertfe zeilor. Pentru aceasta, Maxim l-a îndemnat să nu asculte de un om răstignit şi mort, Iisus Hristos, ci de împăraţii care trăiesc. Însă Iuliu a mărturisit că Hristos-Domnul a murit şi a înviat pentru păcatele noastre, dăruindu-ne viaţa veşnică. Văzând credinţa neclintită în Mântuitorul Hristos, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi pe când îl duceau la locul de osândă, un oarecare Isihie, care era ostaş creştin şi era şi el închis, l-a încurajat pe Iuliu şi l-a încredinţat că îl va urma în mucenicie. Deci, primind Sfântul Iuliu ştergarul, s-a legat la ochi şi, în timp ce se ruga fierbinte către Dumnezeu, i-a fost tăiat capul, dându-şi astfel sufletul în mâinile Domnului.
