Sfântul Mina a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximian (286- 305) şi era din Egipt, creştin cu credinţa, iar cu slujba ostaş din ceata tribunului Firmilian, aflându-se cu trupa sa în cetatea Cotiani din Frigia. În întreg Imperiul Roman, creştinii erau aspru pedepsiţi cu chinuri şi cu moarte pentru credinţa lor. Atunci, fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea păgânească şi închinarea la idolii cei fără suflare, a lepădat ostăşia şi s-a dus în munţi, în pustie, vieţuind mai bine cu fiarele sălbatice decât cu un popor care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. După multă vreme, în cetatea Cotiani s-a făcut praznic mare în cinstea zeilor păgâni. Deci, Sfântul Mina, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeu, a venit în cetate şi L-a propovăduit cu mult curaj pe Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta a fost prins şi dus înaintea lui Arghirisc dregătorul, care a poruncit să fie bătut cu vergi şi târât prin cioburi ascuţite. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii şi l-au tras pe roată. Dar Dumnezeu îşi întărea Mucenicul care, rămânând nestrămutat în credinţă, striga că nu se va lepăda de Hristos. Pentru aceasta, închinătorii la idoli i-au tăiat capul Sfântului Mina. Fragmente din sfintele sale moaşte se află şi în Bucureşti, la biserica ce îl are ca ocrotitor (Biserica „Sfântul Mina”-Vergu, Protopopiatul Sector 3 Capitală).
Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie; Sfântul Mucenic Tation
Sfântul Eutihie provenea, conform tradiţiei bisericeşti, din Sevastia Palestinei. Auzind el de propovăduirea Evangheliei lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de ucenicul cel iubit al lui Hristos, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul. Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie urma cu multă râvnă obiceiurile Evanghelistului Ioan Teologul, învăţând de la el cereasca înţelepciune. Drept aceea, dezrădăcinând din temelie înşelăciunea idolească şi scoţând darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor, Eutihie s-a umplut de râvnă apostolească şi de har, propovăduind cuvântul Domnului Iisus Hristos şi alături de Sfântul Apostol Pavel. De aceea, Sfântul Eutihie este numit ucenic al celor doi Apostoli, deşi nu se află în numărul celor 70. S-a cinstit, deci, cu numele de Apostol, ca unul care s-a ostenit în toată vremea cu cei mai mari Apostoli la propovăduirea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos şi ca unul ce a fost hirotonit de ei episcop, la slujirea cuvântului şi la aducerea Sfintei Jertfe. După ce a fost sfinţit episcop, Eutihie a continuat să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului Hristos cu şi mai multă râvnă, aducând pe mulţi necredincioşi la adevărata credinţă. Se spune că un înger al Domnului îl însoţea pretutindeni pe unde mergea şi-l întărea pe el, zicându-i mai dinainte cele ce aveau să se întâmple. A suferit pretutindeni legături şi bătăi, pătimind cu bărbăţie. A îndurat chinuri pentru credinţa în Hristos şi a fost chiar dat fiarelor spre mâncare, dar a rămas teafăr. Odată, fiind chinuit de foame în temniţă, o mână nevăzută i-a adus pâine şi l-a întărit atât de mult, încât socotea toate chinurile ca pe un nimic. La sfârşit, a fost dus legat de la Efes în patria sa, Sevastia din Palestina. Slujba din Minei aminteşte că sfântului i-a fost tăiat capul cu sabia, luând astfel cununa muceniciei de la Hristos.
Tot astăzi Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Tation. Era originar din oraşul Mitinia, situat în partea de sud a oraşului Claudiopoli din Onoriada, Asia Mică. Fiind prins de păgâni, a fost dus înaintea conducătorului Urban din Claudiopoli. Pentru că a mărturisit cu mult curaj că este creştin şi pentru că nu a renunţat la credinţa sa cea dreaptă a fost cumplit chinuit. În urma bătăilor şi suferinţelor îndurate, Sfântul Tation şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei.
