Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei
Aceşti sfinţi s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Cel dintâi dintre ei era Ieron, bărbat puternic la trup şi viteaz, dar bun şi blând la suflet. Fiind plugar, slujitorii la idoli l-au găsit la ogor şi vrând să-l prindă nu au putut, căci plugarul, făcându-şi din grindeiul plugului armă şi pornindu-se împotriva lor, i-a gonit pe toţi. Deci a mers Ieron de bunăvoie la dregător şi, fiind judecat, i s-a tăiat mâna dreaptă din cot. În temniţa din Melitina se aflau închişi şi alţi creştini care, mărturisind credinţa în Iisus Hristos, au fost osândiţi la grele chinuri. Dimineaţa, după ce au fost bătuţi din nou câteva ceasuri, tuturor li s-au tăiat capetele.