Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei
Aceşti sfinţi s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Cel dintâi dintre ei era Ieron, bărbat puternic la trup şi viteaz, dar bun şi blând la suflet. Fiind plugar, slujitorii la idoli l-au găsit la ogor şi vrând să-l prindă nu au putut, căci plugarul, făcându-şi din grindeiul plugului armă şi pornindu-se împotriva lor, i-a gonit pe toţi. Deci a mers Ieron de bunăvoie la dregător şi, fiind judecat, i s-a tăiat mâna dreaptă din cot. În temniţa din Melitina se aflau închişi şi alţi creştini care, mărturisind credinţa în Iisus Hristos, au fost osândiţi la grele chinuri. Dimineaţa, după ce au fost bătuţi din nou câteva ceasuri, tuturor li s-au tăiat capetele.
