Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfinţii Mucenici Calinic, Veniamin şi Mamant; Sfânta Muceniţă Teodota cu fiii săi
Sfântul Mucenic Calinic era din Cilicia şi a fost crescut în credinţa creştină. Ajungând bărbat desăvârşit, vedea pe mulţi creştini care apostaziau de la dreapta credinţă, aducând jertfe idolilor. Pentru aceasta, Sfântul Calinic s-a făcut multora dascăl de mântuire, învăţându-i să cunoască pe Atotţiitorul Dumnezeu. Deci, pe când se găsea în Ancira, din Galatia, unde Îl propovăduia pe Hristos, a fost prins de păgâni şi dus înaintea lui Sacerdon, dregătorul cetăţii, care l-a dat la tot felul de chinuri şi la strujirea trupului cu piepteni de fier. Apoi, încălţându-l cu încălţăminte de fier, care avea piroane ascuţite, l-au silit să alerge până la Gangra, care era cam la 80 de stadii de Ancira. Şi mergând numai şapte stadii, ostaşii care-l trăgeau s-au oprit, fiindcă le era foarte sete. Atunci, Sfântul Calinic, rugându-se, a făcut să izvorască apă dintr-o piatră seacă. Apoi, sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc, şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.