Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfinţii Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix (Dezlegare la peşte)
Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau trei fraţi din Persia. Tatăl lor era păgân, iar mama lor era creştină. Ea i-a crescut pe fiii ei în frica lui Dumnezeu, botezându-i în numele Preasfintei Treimi. La vremea rânduită, cei trei au fost luaţi la oaste şi trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, la Iulian Apostatul, pentru pace, în zilele când împăratul roman făcea mare praznic la Calcedon, în cinstea idolilor. Când Iulian s-a închinat la idoli, Manuil, Savel şi Ismail s-au dat deoparte şi pentru aceasta au fost întemniţaţi. Nevrând ei să se lepede de Hristos, au fost cumplit chinuiţi, apoi li s-au tăiat capetele. Atunci, s-a făcut cutremur mare şi s-a despicat pământul spre a primi în sine cinstitele trupuri ale sfinţilor mucenici. Şi mulţi păgâni fiind de faţă au crezut în Hristos.