Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod; Sfinţii Mucenici Victorin şi cei împreună cu el
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Agatopod era diacon iar Teodul era citeţ, ambii în biserica din Tesalonic. Ieşind poruncă de la împăraţi, ca oamenii să aducă jertfe idolilor, Teodul şi Agatopod au rămas închişi în biserică, rugându-se neîncetat. Aflând ostaşii despre aceasta, i-au prins şi i-au aruncat în temniţă. Aici, pe mulţi păgâni i-au adus la credinţa în Hristos. De trei ori i-a judecat căpetenia cetăţii, Faustin, pe Sfinţii Teodul şi Agatopod, însă ei au rămas tari în credinţa lor, spunând că sunt creştini, gata oricând să pătimească orice fel de chinuri pentru Hristos Iisus. După a treia cercetare au fost osândiţi la moarte prin înecare în mare. Şi aşa, cu pietre grele la grumaz şi cu mâinile legate la spate, fiind aruncaţi în mare, au primit cununa muceniciei de la Domnul.