Ieri, 5 septembrie a.c., s-au împlinit zece ani de la moartea Maicii Tereza din Calcutta. Cu această ocazie, la Biserica „Sf. Ioan din Lateran“, Roma, Arhiepiscopul catolic Angelo Comastri, vicarul Papei Benedict al XVI-lea pentru statul Cetăţii Vaticanului, a oficiat Sfânta Liturghie, la care au participat numeroase reprezentante a „Surorilor Carităţii“ şi a unui mare grup de săraci din dieceza Romei, informează Radio Vatican. „Maica Tereza astăzi este mai vie ca oricând, deoarece sfinţii nu îmbătrânesc. Toate miturile pe care le creează societatea, pe care le creează lumea trec, îmbătrânesc repede. Atâtea personaje contemporane cu Maica Tereza vor fi uitate, mai devreme sau mai târziu. Sfântul, în schimb, rămâne, pentru că se sprijină pe Dumnezeu şi posedă oarecum ceva din veşnicia lui Dumnezeu“, a declarat Angelo Comastri, care a cunoscut-o pe Maica Tereza. Maica Tereza s-a făcut cunoscută, mai mult decât alte persoane, prin punerea în practică a principiului creştin al iubirii faţă de semeni. Ea s-a ocupat, la Calcutta, de săraci, de muribunzi şi de leproşi.
Misionară printre săracii din India
Maica Tereza Gonxha a crescut într-o bogata familie de albanezi catolici. Ea a primit de la părinţii săi o solidă educaţie religioasă. Când avea zece ani, tatăl i-a murit pe neaşteptate, iar în anii care au urmat s-a dedicat şi mai mult credinţei sale. La doisprezece ani, s-a hotărât să devină călugăriţă, iar la 18 ani a cerut să fie primită în ordinul Loreto. Acest ordin călugăresc angajase membri în sistemul educaţional din Bengal-India. Totuşi, Maica Tereza nu a plecat direct în India, fiind mai întâi trimisă la centrala ordinului Loreto din Irlanda.
La 28 septembrie 1928, ea a părăsit oraşul natal, Skopje, şi a plecat spre Bengal. La Calcutta şi-a depus primele jurăminte, iar în următorii 17 ani a lucrat la St. Maryâs School din Calcutta, mai întâi ca profesoară, apoi ca directoare. Doi ani mai târziu a primit permisiunea de a-şi părăsi ordinul, fără să renunţe şi la statutul de călugăriţă. În anii următori, Tereza a trăit printre cei mai săraci oameni din cartierele mizere ale Calcuttei.
În 1949, Tereza a devenit cetăţean indian, iar în 1950 a înfiinţat ordinul „Misionarele Carităţii“. Membrii acestui ordin trebuiau să depună jurământul de castitate, de sărăcie şi de obedienţă. Maica Tereza a primit un număr impresionant de premii pentru activităţile sale altruiste. Cel mai important dintre acesta a fost Premiul Nobel pentru Pace, primit în 1979.
.jpg)
