21 de ani de la trecerea la cele veşnice a patriarhului Iustin Moisescu

Astăzi se împlinesc 21 de ani de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Iustin Moisescu. Acesta s-a născut la 5 martie 1910, în Cândeşti, judeţul Argeş.

A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel (1922-1930) şi la Facultatea de Teologic din Atena (1930-1934). A făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie româno-catolică din Strasbourg (1934-1936) şi din nou la cea din Atena (1936- 1937), unde a obţinut doctoratul, în 1937. Teza sa de doctorat, în limba greacă, „Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura“ a fost premiată de Academia de Ştiinţe din Atena. A fost profesor de Limba latină Ia Seminarul „Nifon“ din Bucureşti, profesor la facultăţile de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia, a Universităţii din Cernăuţi - Suceava, şi apoi a Universităţii din Bucureşti. La 26 februarie 1956 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, iar la 10 ianuarie 1957 a fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei. La 12 iunie 1977 a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte. Ca profesor de teologie, a publicat mai multe Iucrări de specialitate, iar ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări.

Ca mitropolit al Moldovei, a desfăşurat o activitate prodigioasă, care-l aşează în rândul marilor ierarhi cărturari ai Bisericii noastre. Au fost ridicate noi clădiri în incinta Centrului Eparhial Iaşi, iar catedrala şi reşedinţa mitropolitană au fost refăcute, au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici monumente istorice din eparhie. Pe lângă cele mai multe mănăstiri s-au pus bazele unor muzee sau colecţii muzeale,

s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar cele vechi au fost modernizate.

Ca mitropolit, a fost delegat de Sfântul Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la zeci de întruniri intercreştine, contribuind în mod deosebit la promovarea ecumenismului creştin.

Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale, care au vizitat alte Biserici, şi a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. De pildă, a iniţiat marea colecţie intitulată „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia „Arta creştină în România“, în 6 volume, s-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorate, cărţi de cult; şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele comunităţilor ortodoxe române de peste hotare.