26 de clerici au fost ridicaţi în rang

La recomandarea Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, 10 ieromonahi din mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureştilor au fost hirotesiţi întru protosinghel, 14 preoţi întru iconom stavrofor, iar alţi 2 preoţi întru iconom. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a precizat că ridicarea în rang înseamnă atât o recunoaştere a hărniciei şi vredniciei clericilor, cât şi o responsabilitate faţă de comunitatea din care fac parte, prin continuarea slujirii duhovniceşti şi misionare. „Este mare nevoie de lucrători, de preoţi harnici şi conştienţi de misiunea lor care, deodată cu zidirea sufletească proprie şi a credincioşilor, lucrează şi la zidirea vizibilă a parohiei, prin restaurare şi reparare de biserici vechi, prin construire, pictare şi înfrumuseţare de biserici noi şi mai ales prin lucrarea misionară a propovăduirii Evangheliei lui Hristos, prin săvârşirea Sfintelor Taine şi prin ajutorarea tinerilor şi bătrânilor, săracilor şi bolnavilor, într-o vreme de criză spirituală şi materială. Noi trebuie să aducem speranţă în mijlocul întristării şi să aducem o nădejde mai mare acolo unde ea a diminuat. Trebuie să arătăm că Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos este pururea lumină pentru viaţă, fiindcă cea dintâi operă filantropică a Bisericii este hrănirea credincioşilor cu toate cuvintele sfinte ale Sfintei Evanghelii şi cu toate rugăciunile Bisericii. În al doilea rând, lucrarea filantropică se vede prin grija faţă de săraci, bătrâni, copii, de cei care sunt neajutoraţi. Trebuie să precizăm priorităţile, deoarece dacă ne ocupăm de opera filantropică materială şi neglijăm pe cea spirituală ne secularizăm, iar dacă ne ocupăm numai de partea liturgică, nu şi de cea social-filantropică, atunci nu împlinim taina Întrupării în viaţa Bisericii. Dumnezeu Cuvântul S-a făcut trup ca pe cei care sunt purtători de trup să-i facă purtători de duhuri. Tendinţa este de a neglija uneori partea spirituală pe motivul că ne ocupăm de partea social-filantropică, deoarece aceasta este mai necesară şi la modă. Noi însă considerăm că şi partea spirituală este social-filantropică. Hrana pentru suflet, prin cuvântul Sfintei Evanghelii, prin sfintele slujbe, prin rugăciunile Bisericii, este mai importantă decât hrana pentru trup“, a arătat Preafericirea Sa.

 

În Biserică toate au un curs firesc, iar această stare o are Biserica de la Mântuitorul Iisus Hristos, Care mai întâi a predicat miilor de credincioşi Evanghelia Împărăţiei cerurilor, a vindecat pe bolnavi şi după aceea, către sfârşitul zilei, a făcut minunea înmulţirii pâinii şi peştilor. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai subliniat că ridicarea în rang înseamnă atât o recunoaştere a hărniciei şi vredniciei, cât şi o datorie morală de a face mai mult pentru Biserică. De asemenea, ridicarea în rang a preotului sau a monahului înseamnă şi o ridicare în cinstire a obştii din care fac parte. „Acesta a fost un început bun, dar el trebuie continuat pentru că Sfânta Cruce înseamnă jertfelnicie pe toată viaţa şi numai cine lucrează în Biserică, fiind însufleţit de iubirea jertfelnică şi smerită a lui Hristos, simte şi bucuria Învierii. Numai prin muncă şi osteneală în Biserică se ajunge la adevărata bucurie, nu prin comoditate şi lene, ci prin rugăciune şi muncă, dăruire de sine. Aşa se sfinţeşte omul şi sfinţeşte şi pe cei din jur“, a mai spus Preafericirea Sa.