Hirotesii întru duhovnic la Reşedinţa Patriarhală

15 preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, care au promovat examenul de duhovnicie, au primit ieri, 1 martie, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii  Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că puterea de a lega şi de a dezlega păcatele sau greşelile oamenilor este una dumnezeiască şi apostolească. „Este dumnezeiască pentru că vine de la Mântuitorul Iisus Hristos, nu este o născocire omenească, şi este apostolească pentru că El a dat această putere, îndată după Învierea Sa din morţi, ucenicilor Lui, când le-a spus: «Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20, 22-23). Sfântul Chiril al Alexandriei a explicat foarte clar nu doar ce înseamnă a dezlega păcatele, ci şi ce înseamnă a lega. A lega păcatele înseamnă a nu le dezlega pentru o perioadă de timp, perioadă în care se cere o mai bună şi mai intensă pregătire duhovnicească. Două sunt legările care se pot săvârşi: amânarea Botezului şi amânarea Împărtăşirii Euharistice. A lega pe cineva nu înseamnă un gest de răzbunare sau de pedepsire, ci înseamnă o perioadă de îndreptare sufletească. După cum unui om bolnav medicul nu-i permite să mănânce mâncare obişnuită, ci alege un regim special, tot aşa, cel care nu este suficient de pregătit pentru Sfânta Împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului, preotul duhovnic foloseşte pentru acela agheasmă şi anafură”, a precizat Preafericirea Sa. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a amintit celor 15 preoţi prezenţi de Canonul 102 al Sinodului Trulan, care spune că un duhovnic trebuie să fie ca un medic, ce cunoaşte şi medicamente mai aspre, şi mai uşoare. „Duhovnicul nu este un simplu judecător şi nici un simplu dezlegător de păcate. Dezlegarea de păcate nu este una mecanică, nu este una automată, ci ea este o lucrare mai mult de vindecare a sufletului şi de îndrumare a lui. Sunt boli diferite şi de aceea trebuie leacuri diferite. Pentru acelaşi păcat nu se dă acelaşi canon tuturor persoanelor, ci se vede care este starea duhovnicească a celui care vine să plângă păcatul. Sunt unii care vin la spovedanie şi mai mult se justifică pe sine, se îndreptăţesc pe sine, acuzând pe alţii. Această fugă de responsabilitate este păcatul lui Adam pe care noi îl imităm, pentru că am moştenit nu vina păcatului său, ci înclinarea sau predispoziţia spre păcat (...). În vremea Sinodului Trulan din anul 692, existau două curente: unii Părinţi erau foarte rigorişti şi alţii mai îngăduitori. Şi atunci, cum se întâmplă întotdeauna într-o gândire sinodală (se caută calea de mijloc între extreme), s-a spus că duhovnicul nu trebuie să fie ca un judecător, ci să fie ca un medic, care să cunoască şi acrivia (pe care unii Părinţi au mai numit-o şi scumpătatea), şi iconomia, adică aplicarea cu îngăduinţă a unor reguli”, a spus Părintele Patriarh Daniel. Patriarhul României a mai evidenţiat că duhovnicul trebuie să ţină seama şi de capacitatea omului de a împlini un canon. „Canonul cel mai aspru este să nu mai săvârşească omul păcatul. Dar el trebuie şi ajutat printr-un fel de dietă. Epitimia nu este o pedeapsă, este o îndrumare, o reţetă duhovnicească de redresare a sănătăţii sufletului care este rănit, care este întunecat şi tulburat din cauza păcatelor. Nu pacientul singur îşi stabileşte diagnosticul bolii. El fie neglijează boala, sau diminuează efectele ei, fie intră în panică şi cade în deznădejde. Duhovnicul trebuie să ţină măsura. Ce înseamnă păcatul? Este o rupere a unui legământ, a unei înţelegeri, a unei relaţii între două persoane. Este ruperea comuniunii de iubire a omului cu Dumnezeu. Când se dăruieşte iertare de păcate, se restabileşte legătura omului cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu semenii săi. Prin duhovnic se întâlneşte credinciosul cu Sfânta Treime”, a spus Preafericirea Sa. La final, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că în perioada postului este necesar ca preoţii să rostească predici despre spovedanie şi împărtăşanie şi să îi înveţe pe credincioşi să se pregătească duhovniceşte pentru întâlnirea cu Hristos.