335 de ani de la sfinţirea bisericii din Popeşti-Leordeni

Biserica "Vintilă-Vodă" din Popeşti-Leordeni, Protopopiatul Ilfov-Sud, a sărbătorit ieri, 25 septembrie, 335 de ani de la sfinţire. Preoţii slujitori ai acestei biserici, alături de enoriaşi, au comemorat evenimentul într-un mod deosebit. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi, sub protia părintelui arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal pentru Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă ale Patriarhiei Române, ca delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Aceasta a fost urmată de slujba de pomenire a ctitorilor şi de o agapă frăţească, la care au luat parte toţi invitaţii şi credincioşii prezenţi la slujbă. De asemenea, cu acest prilej, au fost tipărite pliante care marchează importanţa acestei aniversări şi amintesc toate momentele semnificative din istoria bisericii.

Biserica, ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae, a fost zidită de familia boierilor Caridi în perioada în care vistierul Hrizea din Popeşti avea o mare influenţă pe lângă curtea domnească. Biserica a fost sfinţită la 26 septembrie 1676, având hramul "Sfânta Troiţă". În prezent, lăcaşul este cunoscut sub numele de Biserica "Vintilă-Vodă" şi face parte din patrimoniul naţional. Denumirea bisericii este probabil rezultatul unei confuzii între numele voievodului Vlad Înecatul (1530-1532), care şi-a găsit un tragic sfârşit în apele Dâmboviţei, în apropiere de această comună, şi numele domnitorului Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1534).

Biserica este reprezentativă pentru acea perioadă, fiind construită în manieră tradiţională, după tipul bisericilor-paraclis al curţilor boiereşti, pe plan dreptunghiular, fără pridvor. Cu toate acestea, se observă şi unele elemente de noutate, specifice perioadei de căutări în arhitectura bisericească de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Zidurile ei sunt foarte groase (1,30 m), conform tehnicii constructive a timpului. În colţul de nord-est al edificiului, în grosimea pereţilor, se găseşte scara ascunsă ce duce la clopotniţă, care prin modul de desfăşurare este un element inedit al construcţiei. Astăzi nu mai este utilizată ca atare, clopotul fiind mutat în curtea bisericii, ca măsură de protecţie a monumentului. (Cristian Bostan)