Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri 35 de ani de la marele cutremur

35 de ani de la marele cutremur

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Ioan Ioanicescu - 04 Martie 2012

4 martie 1977 - 4 martie 2012 - 35 de ani de la ultimul mare cutremur care a zguduit pământul românesc. Ţinutul Olteniei a avut şi el mult de suferit în acea tristă zi. Au căzut biserici, au căzut şcoli şi spitale, au căzut zeci de mii de case ale enoriaşilor. Craiova, mai ales, a fost crunt lovită de urgia acestui cataclism.

Avem în minte şi acum momentul tragic al declanşării marelui seism din seara acelei zile de vineri, 4 martie 1977, după care ierarhul nostru, fericitul întru adormire Teoctist, pe atunci mitropolitul Olteniei, a întrunit de urgenţă o Comisie eparhială, condusă de pr. D. Bălaşa, care să verifice lăcaşurile de cult afectate. S-a început cu Catedrala mitropolitană, s-a continuat cu Seminarul Teologic, apoi cu fiecare biserică din oraş.

Au urmat două luni de muncă stăruitoare în cele trei judeţe ale eparhiei: Dolj, Gorj şi Mehedinţi, cu multe, foarte multe greutăţi întâmpinate. Situaţiile întocmite de Comisia "Bălaşa" au fost de mare ajutor în stabilirea unui plan general de lucru pe eparhie. Bilanţul a fost tragic. Au fost avariate, în total, 67 de biserici-monumente istorice, dintre care 47 în judeţul Dolj, 10 în judeţul Gorj şi 10 în judeţul Mehedinţi. Au fost avariate 175 de biserici-nemonumente istorice, din care 86 de biserici în judeţul Dolj, 27 de biserici în judeţul Gorj şi 62 de biserici în judeţul Mehedinţi. De asemenea, au fost avariate: Reşedinţa mitropolitană, pavilionul anexă la Centrul eparhial, căminul eparhial, vechea incintă a Seminarului Teologic etc.

Biserici avariate în oraşul Craiova/b>

În oraşul Craiova, o biserică a fost distrusă din temelii de cutremur, biserica Parohiei Craioviţa II, din Calea Brestei, şi o biserică a fost demolată de autorităţile comuniste, Sfântul Ioan Sebastian, din Calea Severinului. Alte şapte biserici au fost închise cultului, temporar, respectiv Obedeanu, "Sfântul Ioan - Hera", "Sfântul Nicolae-Brânduşa", "Sfântul Ioan Sebastian", "Sfinţii Arhangheli", Oota şi Craioviţa II. Încă alte 10 biserici craiovene au fost "catalogate" de zeloşii arhitecţi judeţeni ca "improprii pentru săvârşirile cultice".

Edilii locali au început şi ei "lucrarea" lor. Au simţit că a venit momentul să poată scăpa de câteva biserici care îi incomodau: Biserica Obedeanu (aflată în incinta Şcolii Obedeanu), Biserica Bucovăţ (aflată în incinta fabricii "Tăbăcăria-Bucovăţ"), Biserica "Sfântul Ioan-Sebastian" (aflată în calea proiectului viitorului bulevard Nicolae Titulescu) şi altele. Aşa încât la tragedia produsă de seism s-a adăugat răutatea vicleană a edililor timpului "încremeniţi în cutumele de partid" ale vremii.

Trista amintire a "cutremurului" comunist

Soarta cea mai tristă a avut­o Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" din Calea Severinului, care, deşi nu fusese grav avariată, stătea în calea unui proiect de lărgire a unui bulevard.

În urma unui adevărat război al nervilor, purtat pe circuitul Parohie-Mitropolie-Judeţ, această biserică avea să fie demolată, în mod barbar, într-o singură noapte, motivele fiind cu totul altele decât pagubele prilejuite de cutremur. Centrul eparhial, mitropolitul, întregul plen preoţesc s-au opus la aceasta şi au trimis acte doveditoare privind valoarea patrimonială a acestei biserici-monument istoric, cu o vechime de peste 250 de ani. De asemenea, Direcţia de Patrimoniu a judeţului a întărit şi ea susţinerea Bisericii printr-o prezentare detaliată a caracteristicilor arhitectonice ale lăcaşului şi a valorii picturii murale ce se păstra aici. Totul a fost în zadar. Buldozerele au dărâmat-o fără milă.

Lacrimi la 35 de ani de la "cutremur"

Cam la 15 metri distanţă de locul demolării a apărut o cruce, care face menţiune de existenţa în zonă a unei biserici, fără a aminti însă ceva de motivul şi de modul dispariţiei ei.

Din când în când, un învăţător octogenar se opreşte în faţa crucii şi se închină lăcrimând. El a fost ultimul epitrop al bisericii demolate. Tot el a iniţiat, cu 20 de ani în urmă, aşezarea acestei cruci aici. Fiind întrebat de ce n-a scris pe cruce motivul demolării, el răspunde trist: "Nu vreau să rămână peste vremuri mărturia scrisă în piatră că nişte concetăţeni de-ai mei au putut să intre cu buldozerele într-o biserică a străbunilor lor". Cutremurătoare lecţie de demnitate dată de un bătrân confraţilor săi mai tineri.

Cu siguranţă că unii dintre zeloşii "încremeniţi în cutume" de atunci mai trăiesc! Trecând pe aici, ei pot constata cu uşurinţă că biserica ar fi putut să rămână pe loc, iar bulevardul, cu cele două sensuri de mers ale lui, ar fi avut şi el loc.

După furtună, cer senin, după Cruce vine Învierea

Încet, încet, bisericile şi aşezămintele bisericeşti din eparhie au fost consolidate, reparate, reconstruite. Unele s-au realizat aşa cum a trebuit, altele, aşa cum s-a putut. Şi asta, pentru că nu se puteau obţine aprobări pentru documentaţiile întocmite, iar preoţii erau siliţi să lucreze pe ascuns. Pentru salvarea unora dintre biserici au avut loc adevărate acte eroice de curaj. Cazurile bisericilor de la Bucovăţ, Obedeanu, "Sfântul Ioan - Hera", "Sfântul Nicolae - Brânduşa" sunt definitorii în acest sens. A trebuit să treacă aproape 15 ani până când urmele seismului nu s-au mai văzut.

Am văzut preoţi necăjiţi muncind alături de meşteri pe şantiere, am văzut enoriaşi de toate vârstele ale căror case căzuseră şi ele, lăsând toate ale lor şi ajutând ca mai întâi bisericile să fie restaurate. Am văzut oameni care au dăruit din puţinul lor, am văzut, ce-i drept, şi câţiva conducători de mari unităţi ajutând pe ascuns şi încurajându-i pe preoţii necăjiţi. Am văzut cum, una câte una, bisericile s-au realiniat pe poziţiile lor de stare de veghe în vetrele aşezărilor noastre. Iar în ultimele decenii, am văzut cum numai în Craiova au apărut 18 biserici noi, iar în restul eparhiei alte 24. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Eram şi acum 35 de ani, suntem şi acum, în 2012, în Postul Sfintelor Paşti, şi noi, creştini fiind, ştim că după Cruce vine Învierea, după furtună, cer senin, după moarte, viaţă, iar după cutremur, renaştem! Aceasta ne este certitudinea şi aceasta ne este nădejdea! Aceasta ţine lumea întru fiinţă, în ciuda atâtor cutremure şi neanturi din noi şi dintre noi.