Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri A fost sfințită biserica Sfântului Mercurie din București

A fost sfințită biserica Sfântului Mercurie din București

Galerie foto (73) Galerie foto (73) Știri
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie,   Andrei Butu - 05 Sep, 2021

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, au sfințit, duminică, 5 septembrie 2021, biserica Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Mercurie” din Protopopiatul Sector 3 Capitală. Slujba de sfințire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvâr­șită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, la finalul căreia Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură și a oferit distincții ostenitorilor care s-au implicat la zidirea acestei biserici.

În Duminica a 11-a după Rusalii, comunitatea Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Mercurie” din cartierul Titan al Capitalei, împreună cu credincioșii veniți din parohii învecinate, a trăit un moment de aleasă sărbătoare și bucurii duhovnicești.

După ample lucrări de edificare și înfrumu­sețare cu pictură în tehnica mozaic de inspirație bizantină, realizate prin purtarea de grijă a părintelui paroh Paul Lepădatu și familiei sale, a părintelui George Lepădatu, consilier eparhial coordonator la Sectorul economic-financiar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și a părintelui Marius-Mihail Lepădatu, slujitori la această parohie, precum și din generozitatea unor autorități ­publice și a credincioșilor, lăcașul de rugăciune închinat Sfântului Mare Mucenic Mercurie a îmbrăcat veșmântul harului.

De dimineață, într-o atmosferă de pace și rugăciune, când culorile toamnei încep să se întrevadă pe frunza verde, credincioșii au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la un Altar de vară amenajat în apropierea lăcașului de rugăciune, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte: părintele Dumitru Ștefănescu, consilier eparhial la Sectorul administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor; părintele Mihail Simion Săsăujan, consilier eparhial la Sectorul cultural şi comunicaţii media al Arhi­episcopiei Bucureștilor; părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; părintele Mihail Peneș, protopop al Protoieriei Vălenii de Munte; părintele paroh Paul Lepădatu; părintele coslujitor Marius-Mihail Lepădatu, precum și alți slujitori de la parohii învecinate.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat că pasajul evanghelic rânduit în Duminica a 11-a după Rusalii, de la Matei, capitolul 18, versetele de la 23 la 35, care relatează pilda datornicului nemilostiv, ne arată că iertarea aproapelui ne face milostivi, precum Dumnezeu milostiv este. „Evanghelia de astăzi ne arată, pe de o parte, milostivirea lui Dumnezeu Care iar­tă greșelile oamenilor, atunci când este rugat de aceștia ca să le ierte greșelile. Pe de altă parte, Evanghelia arată că și noi, oamenii, la rân­dul nostru, suntem datori să iertăm greșelile semenilor noștri după cum Dumnezeu Cel Milostiv ne iartă nouă greșelile noastre. Văzând că bunătatea sa nu este apreciată, că iertarea pe care stăpânul împărat a acordat-o datornicului mare este nesocotită, atunci stăpânul a trecut de la milostivire la dreptate. Ceea ce ne arată că Dumnezeu mai întâi este milostiv, dar când milostivirea Sa nu este prețuită, este ignorată sau doar folosită în mod egoist și viclean, El Își schimbă atitudinea, pentru că este un Stăpân liber și trece de la milostivire la dreptate. Dacă omul nu a făcut binele de bunăvoie, îl va face de nevoie, adică dacă nu a făcut binele din proprie inițiativă, îl va face prin constrângere. De aceea, în Evanghelie spune «l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria» (Matei 18, 34)”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că ori de câte ori păcătuim sau greșim față de Dumnezeu ne îndatorăm, pentru că folosim în mod greșit sau negativ darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat: gândirea, voința, sentimentul, darurile personale. „Folosindu-le contrar voinței Creatorului când păcătuim, adică le folosim în mod egoist și nu rațional, atunci ne îndatorăm. De aceea, suma datoriei de zece mii de talanți este o sumă simbolică și aceasta se referă la darul mare al vieții. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic Viu și este chemat la asemănarea cu Dumnezeu prin conlucrare cu El pentru a dobândi viața veșnică. De modul în care folosim viața de pe pământ depinde dobândirea vieții veșnice sau a chinurilor veșnice. Totul depinde de modul în care folosim libertatea noastră. De aceea, greșelile noastre față de Dumnezeu Creatorul par datorii foarte mari și Dumnezeu, când este rugat să ne ierte greșelile, pentru că Îl rugăm ni le iartă, dar așteaptă de la noi să fim și noi milostivi, pentru a nu bloca sau a nu limita bunătatea Lui. Dacă noi doar primim iertare, dar nu iertăm pe alții, dacă doar primim daruri, dar nu oferim și altora, noi blocăm iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Dar El, Care este milostiv și ne arată iertare și dărnicie, dorește ca noi să în­mulțim, să răspândim, să împărtășim în lume iubirea Lui. Iertarea înseamnă biruința asupra răutății altora prin bunătatea iertării arătate de noi. Dacă viața omului este luminată de milostivire și iertare, se schimbă relațiile între oameni. Cel care iartă nu răspunde la răutate cu răutate și la ură cu ură. Astfel, pune stavilă răutății. Prin iertare evităm violența, războaiele, conflictele și schimbăm relațiile între oameni”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a explicat, de asemenea, că Evanghelia rânduită este atât a iertării, cât și a responsabilizării: „Dumnezeu este milostiv, dar nu este naiv. Este milostiv, dar este și drept. Dacă nu devenim milostivi ca și El, și folosim în mod viclean și egoist bunătatea Lui, dar noi nu arătăm bunătate la rândul nostru față de cei care ne-au greșit nouă, atunci El arată dreptatea Sa. El nu pedepsește din răzbunare, ci doar corec­tează spre îndreptare pe oameni. Aceasta se numește o certare duhovnicească a lui Dumnezeu. Cel care este certat de Dumnezeu este certat nu pentru a fi pedepsit în sine, ci pentru a se îndrepta, pentru a schimba atitudinea sa față de semeni. În concluzie, se poate spune că viața noastră în fața lui Dumnezeu depinde foarte mult și de relațiile noastre cu semenii noștri. De aceea, când ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie trebuie să cerem iertare de la cei pe care i-am supărat și să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat sau celora cărora le-am greșit fie prin vorbe grele, fie prin fapte nepotrivite. Atunci când ne apropiem de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, ne apropiem de Cel care pe cruce fiind răstignit a zis rugându-Se, nu blestemând: «Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac», adică nu-și dau seama de gravitatea faptelor lor. Această iertare a lui Hristos față de dușmanii Săi este lumina vieții creștine”.

„Un simbol al slujirii preoţeşti jertfelnice şi darnice”

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că locul în care noi învăţăm iubirea milostivă, iertătoare şi binefăcătoare este în biserică. Preafericirea Sa a precizat că, în urma sfinţirii sau a târnosirii, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mercurie” şi „Adormirea Maicii Domnului” din Protopopiatul Sector 3 Capitală este o nouă poartă a cerului. „Această biserică a fost ridicată cu multă jertfă, aproape toată cheltuiala privind construcţia ei fiind făcută de către familia părintelui Paul Lepădatu. Este o biserică făcută prin jertfa unei familii preoţeşti, de aceea, ea este un simbol al slujirii preoţeşti jertfelnice şi darnice. A fost construită în mod surprinzător într-un an, adică din anul 2003 până în anul 2004, şi aceasta pentru că echipa care a lucrat aici a fost una foarte serioasă. Din anul 2007 şi până în anul 2020 a durat pictarea bisericii, deci construcţia a durat un an, iar pictarea 13 ani”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Patriarhul României a explicat semnificaţia momentelor principale din rânduiala sfinţirii unei biserici: „Slujba de sfinţire începe în faţa bisericii, iar arhiereul citeşte rugăciunea regelui Solomon la sfinţirea templului din Ierusalim, ceea ce arată că templul din Ierusalim era o prefigurare a tainei Bisericii. Apoi, se citesc în trei locuri, la cele trei abside, trei Evanghelii: prima este Evanghelia după Matei, în care Mântuitorul Iisus Hristos îi spune Sfântului Apostol Petru, care mărturisise dumnezeirea lui Hristos, că «orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri» (Matei 16, 19). Adică, orice aici pe pământ se leagă prin slujbele Bisericii va fi legat şi în ceruri şi orice se dezleagă aici va fi dezlegat şi în ceruri. Biserica este singura instituţie din lume care iartă păcatele. Chiar dacă şefii de state pot acorda graţiere, numai Biserica, prin darul dat ei de Hristos, are puterea de a ierta păcatele oamenilor, pentru că nimic necurat nu intră în Împărăţia cerurilor. De aceea, este nevoie de spovedanie şi împărtăşanie prin care primim iertarea păcatelor şi arvuna vieţii veşnice. A doua Evanghelie ce se citeşte în dreptul Sfântului Altar este Evanghelia după Luca în care se vorbeşte despre surorile Marta şi Maria. Această Evanghelie ne spune în concluzie că fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el, adică îl traduc în fapte. Adevărata fericire este împlinirea voii lui Dumnezeu în viaţa noastră. A treia Evanghelie este Evanghelia după Ioan în care se vorbeşte despre Hristos, Păstorul cel Bun şi care ne spune în concluzie că în biserică este arvuna vieţii veşnice. După aceea citim rugăciunea de sfinţire a porţilor bisericii care simbolizează porţile cerului”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat apoi că fiecare biserică ortodoxă pictată este o icoană a Ierusalimului ceresc, amintind totodată de faptul că în cadrul slujbei de sfinţire a unei biserici ortodoxe, în piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar se aşază moaşte de sfinţi mucenici. „În Sfântul Altar sfinţim mai întâi Sfânta Masă, care reprezintă mormântul lui Hristos şi, în acelaşi timp, tronul de slavă al Învierii Sale. În timpul slujbei de sfinţire a unei biserici ortodoxe, când se înconjoară biserica şi când se fac rugăciunile de sfinţire a Altarului şi a interiorului bisericii, se cântă de foarte multe ori cântarea: Sfinţilor Mucenici care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre, iar în piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar se aşază sfinte moaşte ale sfinţilor mucenici sau martiri, nu moaştele altor sfinţi. De ce? Pentru că în cartea Apocalipsa se spune că în faţa tronului Mielului lui Dumnezeu, adică în faţa tronului lui Hristos, se aflau cei care şi-au spălat hainele lor în sângele Mielului, adică cei care au fost martirizaţi, care şi-au dat viaţa mărturisind pe Hristos Cel răstignit şi înviat. De aceea, sfinţirea unei biserici este o zi mare şi sfântă, o zi de binecuvântare pentru cei prezenţi şi pentru familiile din care vin cei prezenţi la sfinţire”. Preafericirea Sa a amintit apoi de practica din Biserica Ortodoxă Română care permite credincioşilor, bărbaţi şi femei, în ziua sfinţirii unei biserici, să intre în Sfântul Altar pentru a se închina.

Ordine, ranguri şi diplome bisericeşti

La finalul cuvântului de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat Crucea Patriarhală pentru clerici părintelui paroh Paul Lepădatu de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Protoieria Sector 3 Capitală. Icoana cu chipul Sfântului Mercurie a fost oferită de Patriarhul României preoţilor coslujitori Marius Mihail Lepădatu şi George Alexandru Lepădatu. Preafericirea Sa a acordat apoi Ordinul „Maria Brâncoveanu” doamnei preotese Valerica Lepădatu şi doamnei Mariana Anghel. Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni a fost oferit lui Andrei Anghel şi lui Marian Mândrilă, iar Diploma Omagială 2021 - „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” cu medalie a fost oferită următorilor: Robert Negoiţă, primarul sectorului 3 din Capitală; Dan Mihai Leon; fam. George-Ion, Olimpia şi Raluca-Ioana Iorgulescu; fam. Iustin-Adrian şi Maricica-Daniela David şi doamnei Dorinela-Marinela Rădulescu. Consiliul parohial a primit din partea Preafericirii Sale Distincţia de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, iar Comitetul parohial, Distincţia de vrednicie cu chipul Maicii Domnului. Pentru biserica nou sfinţită, Părintele Patriarh Daniel a oferit o cruce de binecuvântare, tămâie naturală din Oman, precum şi mai multe cărţi apărute recent la editurile Patriarhiei Române.