A treia parte a Canonului Mare la Catedrala Patriarhală

Un sobor de preoţi şi diaconi, sub protia părintelui arhimandrit ­Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a săvârşit în seara zilei de miercuri, 9 martie, rânduiala specială a Pavecerniţei Mari, în cadrul căreia a fost citită cea de-a treia parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul.

Slujbele specifice începutului Sfântului şi Marelui Post au continuat la Catedrala Patriarhală în cea de-a treia zi a perioadei de pregătire duhovnicească premergătoare praznicului Învierii Domnului. În cadrul Pavecerniţei Mari, săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai sfântului lăcaş de pe Colina Bucuriei, a fost citită cea de-a treia parte a Canonului Mare al Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei. De asemenea, Sfânta Evanghelie rânduită a se citi în cadrul acestei slujbe a cuprins fragmente de la Marcu (11, 22-26) şi Matei (7, 7-8), care ilustrează învăţături ale Mântuitorului adresate sfinţilor Săi ucenici despre iertare şi despre puterea şi folosul credinţei.

În cuvântul rostit la finalul slujbei, părintele arhimandrit Clement Haralam a subliniat faptul că adevăratul post trebuie lucrat atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi trebuie împletit şi cu alte nevoinţe, precum pocăinţa, milostenia şi rugăciunea: „Prin post, rugăciune, milostenie şi iertare ne apropiem şi ne unim cu Dumnezeu. Postul Mare este o icoană a vieţii noastre pământeşti. Acest post, mare ca însemnătate şi întindere a lui în timp, se încheie cu prăznuirea Sfintei Învieri. Întreaga noastră viaţă pământească se desfăşoară, astfel, între căderea protopărinţilor Adam şi Eva şi Învierea lui Hristos. De aceea este necesar să vieţuim în pocăinţă. Dar Postul Mare nu este numai o pregătire pentru prăznuirea Sfintelor Paşti, pentru întâlnirea cu Hristos Cel înviat, ci este însăşi lucrarea pocăinţei, pusă în activitatea care se desfăşoară în orice biserică. Ea este legată de postul în sine, adică abţinerea de la bucate şi, mai ales, postirea de păcate. Deşi multă lume ştie ce înseamnă postul, adică renunţarea la păcate şi de la anumite bucate, totuşi foarte mulţi credincioşi ţin cu multă stricteţe doar una din cele două condiţii, anume abţinerea de la bucate. De aceea, când soseşte vremea Postului Mare, schimbăm bucatele, dar răutăţile din inimă şi suflet mai puţin, însă omul nu este numai trup, ci este şi suflet. Ca atare, ni se cere ca postul să fie deopotrivă trupesc şi sufletesc. Noi săvârșim faptele, atât cele bune, cât şi cele rele, nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul, adică sufletul este biruit de insistenţa tiraniei trupeşti şi, în anumite condiţii, acceptă săvârşirea păcatului. Trupul nu poate sili sufletul. Din acest motiv se cuvine ca şi înnoirea noastră să fie deopotrivă trupească şi sufletească. După cum atunci când păcătuim se învoiește şi sufletul la săvârşirea lui, tot aşa, şi la postire trebuie să participe întreaga făptură”.

Răspunsurile la strană au fost oferite alternativ de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, conduşi de părintele arhidiacon Mihail Bucă.