La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
A treia zi de Paști la Catedrala Patriarhală
În a treia zi de Paști, 7 mai, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, s-a aflat în mijlocul credincioșilor de la Catedrala Patriarhală din București. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 24, 12-25, care relatează întâlnirea Mântuitorului înviat cu ucenicii Luca și Cleopa și cina din Emaus.
În cuvântul său, ierarhul le-a explicat celor prezenți de ce săptămâna de după Sfintele Paști se numește „luminată”: „Zilele acestea pline de lumină fac parte din cea mai strălucitoare și plină de bucurie perioadă din timpul anului bisericesc, numită Săptămâna Luminată. Numită astfel pentru bucuria pe care o trăim, pentru lumina pe care oamenii o poartă în mâini ca semn de mărturisire în noaptea de Paști și în multe locuri în toată săptămâna la sfintele slujbe, dar mai ales pentru lumina din inimi, adunată după o perioadă de nevoință și regăsire întru sine, după o perioadă de lacrimi și de părere de rău profundă, ca semn al întoarcerii fiecăruia dintre noi către Dumnezeu. În veacul al 4-lea, pelerina Egeria ne spunea că în diferite locuri, ea care călătorise mult, inclusiv la Ierusalim, vedea mulțime de creștini care purtau veșminte luminoase, pentru că se îmbrăcau în alb odată cu primirea Tainei Botezului, care avea loc în preziua sărbătorii Învierii Domnului. Ei veneau la biserică în haine albe, purtând făclii, și de ceară, dar mai ales făcliile credinței și faptelor bune. De la numele acestora și de la felul cum se îmbrăcau a primit denumirea și săptămâna de după Sfintele Paști”.
În continuare, Preasfinția Sa a prezentat principalele învățături ale pasajului evanghelic rânduit. „Evanghelia de astăzi ne prezintă principii eclesiologice deosebit de importante. În primul rând, faptul că Mântuitorul a călătorit cu cei doi ucenici, unul mai apropiat și unul dintr-un cerc mai larg. Mântuitorul a fost nerecunoscut la început de ei. A călătorit ca un străin, adăugându-se lor pe drumul către o localitate nu prea îndepărtată. În călătoria aceasta, Mântuitorul S-a arătat la început ca un discret însoțitor, care a întărit necredința sau întrebările lor, pentru că drumul de la Ierusalim la Emaus a fost plin de întrebări pentru cei doi ucenici. Ei vorbeau despre cele întâmplate în Ierusalim. Biserica învață din întâlnirea aceasta faptul că S-a descoperit lor, că ochii lor s-au deschis atunci când a rămas cu ei. În casă, L-au cunoscut la frângerea pâinii. Aceasta face Biserica de atunci și până acum: Euharistia, Liturghia la care participăm și noi, care este cea mai înaltă formă de recunoștință, de mulțumire față de Dumnezeu. Atunci El S-a făcut cunoscut, iar după ce a binecuvântat pâinea a rămas prezent în Euharistie mereu în Biserica Lui. El Se jertfește, Se aduce permanent jertfă, iar cei care Îl iubesc Îl descoperă și rămân aproape de El, așa cum a fost și rugămintea ucenicilor atunci când El Se făcea că merge mai departe”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.