Acţionezi împotriva mea, ori pentru tine?

De multe ori în relaţiile de familie sau de la serviciu, ori în banalele intersectări cu persoane în diverse locuri: la rând, în autobuz ori în piaţă, ajungem în situaţia de a comunica de pe poziţii diferite, cu păreri diferite şi uneori chiar cu o anume pornire spre conflict. Dacă l-am putea privi pe cel cu care venim în contact ca fiind un om ca şi noi, cu nevoi şi aşteptări personale, am descoperi o perspectivă total diferită asupra vieţii.

Oamenii au tendinţa explicabilă de a se situa în centrul propriului lor univers de relaţii, de a se raporta în principal la propriile nevoi, suferinţe, dar şi realizări şi bucurii. Această perspectivă, normală până la un anumit punct, poate duce însă la o îngustare a viziunii şi chiar la o tensionare a relaţiilor interumane. În numeroase situaţii, ei consideră că nevoile lor, atât de importante pentru propria persoană, sunt la fel de evidente şi pentru oamenii de lângă ei. De multe ori, nu doar în relaţiile apropiate, în cadrul familiei, ci şi în relaţiile cu colegii, vecinii, amicii, oamenii sunt tentaţi să creadă că ceilalţi le ghicesc nevoile. Din această perspectivă, toate acţiunile celorlalţi sunt interpretate ca venind să le împlinească nevoile psihologice şi relaţionale, sau să zădărnicească împlinirea acestora. Asistăm în mod frecvent la conflicte care iau amploare din cauza faptului că acţiunile semenilor sunt considerate contra nevoilor noastre şi nu pentru atingerea obiectivelor lor. O astfel de viziune duce la situarea pe poziţii de atac - apărare şi, în consecinţă, la un stil de relaţionare agresiv.

Conştientizarea nevoii celuilalt, o cale spre linişte

Ar fi de folos şi ar duce la evitarea a numeroase tensiuni dacă în primul rând oamenii ar realiza că şi semenii lor sunt preocupaţi de împlinirea nevoilor şi ţelurilor personale şi nu de zădărnicirea atingerii obiectivelor altora. Acest fapt se întâmplă chiar şi atunci când nevoile şi dorinţele sunt opuse, contradictorii. Situaţiile întâlnite sunt dintre cele mai variate. De exemplu, într-o comunicare, două persoane pot simţi în acelaşi timp nevoia de a se exprima şi de a fi ascultate. Dacă acest aspect nu este conştientizat, lipsa disponibilităţii de moment a celuilalt de a asculta poate fi interpretată ca afront personal, ca lipsă generală de interes şi poate duce la frustrare. Simpla conştientizare a nevoii celuilalt poate diminua sau înlătura gândul neplăcut că nu sunt suficient de important pentru a-mi acorda atenţia, problemele mele îl plictisesc.

Recunoaşterea propriilor nevoi, afirmare şi echilibru

Un alt exemplu poate fi cel dintr-o echipă de lucru, în care o persoană poate simţi nevoia de a primi atenţie şi aprobare în timpul comunicării, în timp ce celălalt are ca ţel personal rezolvarea cât mai rapidă a problemei. Dacă cele două persoane se centrează doar pe nevoile proprii, chiar şi acestea uneori insuficient conştientizate, prima dintre ele se poate simţi ignorată, neglijată, în timp ce cea de a doua se va simţi cu siguranţă iritată din cauza lipsei de eficienţă.

Nu ne referim aici la negarea propriilor nevoi, ci la recunoaşterea, în egală măsură, a nevoilor partenerului de comunicare.

Un alt pas spre obţinerea echilibrului personal şi relaţional este conştientizarea, asumarea cu sinceritate a propriilor noastre nevoi, dar şi găsirea unui mod optim, neagresiv de împlinire a acestora. Recunoaşterea propriilor ţeluri şi interese duce şi la comunicarea acestora către celălalt, fără a-l învinovăţi de neîmplinirea lor.

Conferinţa "Ai copil? Învaţă să fii părinte"

Putem comunica nonviolent?

"Tot ceea ce facem este în slujba nevoilor noastre. Când extindem acest simplu concept şi asupra celorlalţi, ne dăm seama ca nu avem duşmani, că ceilalţi nu fac decât ceea ce ştiu ei mai bine pentru a-şi împlini propriile nevoi." Marshall B. Rosenberg, creatorul Comunicării Nonviolente

Comportamentul agresiv se observă imediat. De foarte multe ori ne-am întrebat: "de ce este copilul meu agresiv?", "De unde a învăţat el să se poarte aşa?". Monica Reu este cea care reuşeşte să expună acest comportament negativ care, în cele mai multe cazuri, este transmis de către părinţi.

Monica Reu este trainer de Comunicare Nonviolentă, metoda de relaţionare concepută şi dezvoltată de doctorul în psihologie Marshall B. Rosenberg. Din anul 2007 este fondatorul şi preşedintele Asociaţiei pentru Comunicare Nonviolentă (www.ro-acnv.org), organizaţie ce are ca scop promovarea principiilor CNV în societatea românească. Organizează şi susţine workshopuri, pasiunea ei fiind sprijinirea dascălilor, a copiilor şi a cuplurilor în implementarea acestui model de comunicare în viaţa de zi cu zi.

Pe măsură ce copilul creşte intervine presiunea din partea societăţii, iar, din păcate, societatea noastră promovează, ba, mai mult, impune un tip de care se bazează pe inducerea sentimentelor de frică, vinovăţie şi ruşine la copii. Acesta este modul în care, din păcate, cei mai mulţi dintre noi am fost crescuţi şi educaţi şi de aceea este foarte greu, odată ajunşi la maturitate, să reuşim să ne debarasăm de aceste sentimente, conştientizând acest model şi lăsându-l la o parte pentru că nu este benefic.

Felul în care ne comportăm cu copilul nostru, zi de zi, începând din clipa în care se naşte, va determina tipul de adult care va deveni. Dacă noi îl educăm să se schimbe numai prin frică, vinovăţie şi ruşine, atunci adultul se va transforma numai din frică, vinovăţie şi ruşine, or, o astfel de viaţă nu este o bucurie şi o împlinire pentru nimeni. De aceea îi încurajez pe părinţi să-şi bazeze educaţia pe valori autentice, pentru a-i induce copilului o motivaţie pozitivă de a se schimba.

Urmărind expunerea Monicăi Reu, în conferinţa: "Ai copil? Învaţă să fii părinte", la final vei afla:

- cum poţi crea o relaţie bazată pe compasiune, respect reciproc şi înţelegere cu copilul tău;

- care sunt capcanele pedepselor şi recompenselor, şi cu ce le poţi înlocui;

- cum poţi creşte un copil autonom, conştient şi atent la nevoile proprii, dar şi capabil să recunoască şi să ia în considerare nevoile celor din jur.