Câţi oameni sunt convinşi de utilitatea lor în această lume? Dar câţi sunt conştienţi de frumuseţea lor? Ne dăm seama de valoarea noastră? Cred că noi, oamenii, purtăm în suflet un strop de dumnezeire, care este însăşi esenţa noastră; un strop din "Lumina creată în ziua dintâi/ Din lumina aceea însetată adânc de viaţă". Şi cred că rostul nostru este să ne întoarcem la Creator îmbogăţiţi de cunoaştere. Existenţa noastră este un lung drum spre acasă, dar "îmbunătăţiţi". Din perspectiva asta, cum pot fi acceptate afirmaţiile de genul: "Nu sunt bun la nimic", "Fac umbră pământului degeaba" etc... Nu avem dreptul să ne devalorizăm! Aşa cum sinuciderea este un mare păcat, aşa şi desconsiderarea ar trebui socotită un păcat. Cred că oamenii sunt puţin confuzi în ceea ce priveşte noţiunea de smerenie. Poate dacă ea ar fi explicată mai exact, am evita judecăţile de valoare asupra fiinţelor noastre. În legătură cu asta, există o anecdotă: "Doi rabini se urcă într-un taxi, vorbind despre slujba de la care tocmai ieşiseră.
"-Doamne, sunt atât de păcătos!!" "- Dacă tu eşti păcătos, atunci eu sunt păcătosul păcătoşilor!" "- Sunt ultimul dintre oameni, continuă primul!" "- Nu sunt demn de mila lui Dumnezeu!!" "- Eu nu sunt demn nici de pedeapsa lui Dumnezeu!?" Taximetristul, auzindu-i, spuse cu modestie: "- Dacă sfinţiile voastre vorbiţi aşa, atunci eu sunt un zero, sunt un nimic în faţa lui Dumnezeu!" La care cei doi săriră ca arşi: "- I-auzi-l şi pe ăsta! Cine se crede?"" Nu credeţi că în largul sens al cuvântului uman intră şi demnitatea? Demnitatea cu care acceptăm încercările, uneori la limita suportabilităţii; demnitatea cu care ne acceptăm limitele, deşi poate sufletul nostru ţipă pentru mai mult. Cred că mai mare este smerenia cuiva care spune: "Doamne, atâta sunt" decât a cuiva care spune: "Doamne, sunt un nimic, sunt un netrebnic". Trebuie o mare putere pentru a ne asuma condiţia umană, cu măreţia şi abisurile ei, şi a ne păstra echilibrul dintre acestea. Dar să nu uităm, pe această punte îngustă trece drumul către casă...În șirul Utreniilor cu rânduială specială cunoscute în practica liturgică drept „denii”, în seara de joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri a avut loc cel de-al cincilea popas de rugăciune smerită. Sfânta slujbă cunoscută în popor ca „Denia celor 12 Evanghelii” a fost săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de clerici.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri (28 aprilie - 5 mai 2024) a fost trăită cu bucurie duhovnicească și de către românii ortodocși din Ungaria, care, potrivit tradiției străbune și rânduielii din Biserica
Staționarul 2 al Spitalului Județean de Urgență Reșița a îmbrăcat haine de sărbătoare luni, 29 aprilie. În ultima perioadă a fost amenajat în totalitate paraclisul din incinta acestei unități medicale,
În inima Lugojului s-a desfășurat o sărbătoare a sunetului și a sufletului: Festivalul „Glas dă toacă la Logoj”, ediția a doua. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul
Duminica a 6-a din Post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar
În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
Fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, și având mare preot
Sfântul Irodion s-a născut în 1821 la Bucureşti, primind la botez numele de Ioan. Auzind de faima Mănăstirii Cernica, s-a dus acolo să-l întâlnească pe Sfântul stareţ Calinic. Cu
Sf. Teodor Studitul, Cateheza 73, Catehezele mici, Doxologia, Iași, 2018, pp. 297-299 Frați și părinți, amintindu-ne Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pururea ne străpungem sufletul, dar mai ales
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
Omul a fost creat liber de Dumnezeu, libertatea ţinând de chipul lui Dumnezeu imprimat în el. Libertatea omului era dorită a se exprima neîngrădită în câmpul binelui, spre a face din el un creator cu
Dacă Hristos n-a înviat, spune marele Pavel, zadarnică este credința voastră (Corinteni I 15, 17). Nu degeaba diavolul se dă peste cap să ne convingă că Lumina Sfântă care se coboară în Sâmbăta Mare
