Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a explicat ieri, la paraclisul din incinta Reşedinţei patriarhale, unde a participat la Sfânta Liturghie, înţelesurile dudovniceşti ale Evangheliei duminicii a XVIII-a după Rusalii, care face referire la o lucrare deosebită a Mântuitorului Iisus Hristos, pescuirea cea minunată. În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Părintele Patriarh a subliniat că „Evanghelia ne arată, în primul rând, că puterea lui Dumnezeu se arată adesea la capătul puterilor oamenilor. În al doilea rând, de aici învăţăm că ajutorul lui Dumnezeu ni se dăruieşte după ce ascultăm cuvântul Lui şi împlinim voia Sa. În al treilea rând, Evanghelia mărturiseşte că harul minunat al lucrării lui Dumnezeu este mai presus de toată priceperea şi puterea omenească. În ultimul rând, vedem că în Biserică este lucrător harul lui Hristos, iar El cheamă la lucrarea Sa oamenii şi, în măsura în care ei lucrează cu harul Lui, se vede împlinirea lucrărilor lor“.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că „prin intrarea Domnului în barca lui Petru, de unde a predicat mulţimilor, Hristos a transformat corabia în amvon, a transformat un instrument de pescuit într-un loc din care El binevestea cuvântul lui Dumnezeu“. După ce a slobozit mulţimile, Iisus a poruncit lui Petru să meargă cu corabia la adânc. Prin această depărtare de ţărm şi mergere spre larg sau la adânc, a arătat Patriarhul, Mântuitorul Şi-a exprimat dorinţa ca pescarii să pescuiască după ce au auzit cuvântul lui Dumnezeu. „Ascultarea faţă de cuvântul lui Dumnezeu a făcut că pescarii au prins mulţime mare de peşti, încât cele două corăbii erau gata să se scufunde. În acel moment, Sfântul Petru, în loc să se bucure de această minunată pescuire, a zis: «Ieşi de la mine, Doamne că sunt om păcătos». Iar aceste cuvinte le-a spus, zice Evanghelia, după ce a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus. Nu i-a mulţumit, cum era normal, nu s-a bucurat, cum era firesc. Spaimă mare i-a cuprins pe toţi cei ce erau în corabie, pe Iacov şi pe Ioan şi pe cei ce erau cu Simon Petru. În acel moment, Mântuitorul Hristos îi spune lui Petru: «Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni». Evanghelia adaugă că, după ce apostolii au ajuns la ţărm, au lăsat acolo totul şi L-au urmat pe El“.
Interpretând faptul minunat al pescuirii, la finalul cuvântului său, Patriarhul Daniel a adăugat: „Vedem de aici că ajutorul lui Dumnezeu vine atunci când omul nu mai poate conta pe propriile forţe, vine la capătul puterilor celor ce s-au trudit toată noaptea şi nu au primit nimic. Atunci când osteneala pare nerăsplătită, efortul neroditor şi speranţa neîmplinită, când tot ce este strădanie omenenească devine muncă fără câştig, atunci vine ajutorul lui Dumnezeu, pentru că s-a câştigat altceva decât am dorit, s-a câştigat smerenia. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu nu ne dăruieşte harul Său pentru mulţimea ostenelilor noastre, ci pentru smerenia care vine din multa osteneală. Minunea nu se face pentru oameni leneşi, indiferenţi şi nepăsători, ci s-a săvârşit pentru oameni care s-au trudit şi care au văzut că nu e suficientă truda lor, priceperea lor, chiar dacă erau profesionişti“.
.jpg)
