Alexandru Mironescu, omagiat la Tecuci

În zilele de 19 şi 20 noiembrie, s-a desfăşurat, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la sediul Protoieriei Tecuci, Colocviul de Filosofie "Ion Petrovici". Cu acest prilej a fost comemorată personalitatea şi activitatea literară a profesorului Alexandru Mironescu, om de cultură al oraşului Tecuci de la începutul secolului al XX-lea.

Evenimentul a debutat cu săvârşirea unei slujbe de pomenire pentru profesorul Alexandru Mironescu. La eveniment au participat chiriarhul Dunării de Jos, Valentin Cantor, membru al familiei Mironescu, prof. Adrian Michiduţă de la Craiova, Horia Groza, George Vişan, Valentin Vesa, Nicolae Rădulescu, Ionel Necula, Dionisie Duma, Daniel Maziliu, Richard Constantinescu, precum şi alte personalităţi de marcă din Tecuci şi Galaţi, laici şi mireni.

În cadrul colocviului a fost evidenţiată personalitatea profesorului Alexandru Mironescu. Între anii 1922 şi 1926 a urmat Facultatea de Fizică şi Chimie din Bucureşti. A făcut studii ştiinţifice aprofundate la Paris, iar între anii 1926 şi 1929 a susţinut doctoratul cu teza: "Sur lâaction des organomagnesiens sur le furfurol et lâether pyromucidique".

Întors în ţară, a devenit profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În anul 1931 s-a căsătorit cu Maria Constantin şi au avut doi copii, Ileana şi Şerban. S-a înrolat în mişcarea cultural-religioasă "Rugul Aprins", iar apoi, a fost înlăturat din învăţământul superior. În anul 1949, a devenit profesor de liceu. În data de 14 iulie 1958 a fost arestat împreună cu fiul său Şerban şi cu alţi membri ai mişcării.

De remarcat este faptul că profesorul Alexandru Mironescu a desfăşurat, în locuinţa sa personală bogate activităţi religioase şi culturale, prilej cu care se întruneau câte 20-30 de persoane. Dintre lucrările sale amintim "Ziduri vii", "Floarea de foc", "Serile singurătăţii", "Poemele Filocalice". Din cauza regimului comunist, scrierile sale, care aveau un bogat conţinut religios, erau incompatibile cu ideologia comunistă şi nu poate publica decât o parte dintre acestea după anul 1989. Restul operelor au fost publicate post-mortem, prin purtarea de grijă a fiicei sale, Ileana Mironescu.

Alexandru Mironescu, grav bolnav din cauza cancerului şi a suferinţelor temniţei şi regimului antireligios şi ateu al timpului, s-a mutat la Domnul în anul 1973.

Opera lui îi mărturiseşte credinţa

Părintele Benedict Ghiuş, care l-a prohodit, îşi încheia astfel cuvântul: "Omul de ştiinţă, profesorul fascinant, gânditorul cu vast orizont de cultură, de fineţe, de informaţie, scriitorul consacrat, care a fost Alexandru Mironescu, a fost totodată şi un profund credincios şi un mărturisitor. Alexandru Mironescu a iubit credinţa autentică, a cunoscut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o fără emfază. Despre toată credinţa aceasta a lui vor mărturisi la vremea lor, manuscrisele care au rămas de la el".