Alt fel de olimpiadă la religie

Oraşul Piteşti a găzduit ieri cea de-a şasea ediţie a Olimpiadei naţionale de religie, la care au participat 50 de copii din 27 de centre de plasament din ţară. Această olimpiadă a fost o şansă imensă pentru aceşti copii nefericiţi, fiindcă în acest fel ei îşi întăresc încrederea în sine, mult zdruncinată de lipsa părinţilor, care ar fi trebuit să fie lângă ei în momentele esenţiale vieţii lor.

Pe aceşti copii i-am găsit mai întâi în lăcaşul Domnului, în locul unde ei se simt ocrotiţi şi iubiţi de către Tatăl Cel Ceresc, în locul unde au curajul să vorbească despre ceea ce îi doare cel mai mult şi înţeleg că fiecare lacrimă ce le curge pe obraz nu rămâne fără răspuns. Întăriţi în credinţa lor de cuvintele de îmbărbătare ale preoţilor care au săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" şi "Sfântul Vasile cel Mare" din incinta Centrului de tip familial Găvana, din Piteşti, dar şi ale educatorilor însoţitori, cărora cei mici le spun "mamă" sau "tată", au trecut peste emoţiile concursului. Au intrat în sala de conferinţe a Protoieriei Piteşti şi au aşteptat cu răbdare primirea unor subiecte frumoase şi îndrăgite de ei. Cei din clasa I au avut drept probă să deseneze o biserică, iar ceilalţi au avut două subiecte din învăţătura de credinţă, potrivit clasei la care au concurat, şi un al treilea subiect care le-a cerut să descrie vacanţa în familie. "Cel care are puterea de a citi acele rânduri ale lor, acea compunere, îi vine să plângă. Anii trecuţi am evitat să mai citesc, pentru că ai fi stat tot timpul într-un plâns. Copiii aceştia îşi doresc foarte mult căldura unor părinţi, a unei familii. Ei sunt conştienţi că pe Dumnezeu Îl au tot timpul asupra lor şi îşi doresc cu ardoare ca Părintele lor Ceresc să le ofere şi lor nişte părinţi pe umărul cărora să plângă şi la care să se destăinuie, să le spună o vorbă bună. Din păcate, ei sunt nişte copii trişti, deşi sunt nişte îngeri, iar părinţii lor sunt nişte îngeri căzuţi", a mărturisit pr. Decebal Floroaica, organizatorul Olimpiadei naţionale de religie pentru copiii din centrele de plasament.

Educatorii le devin mamă şi tată

Până la deliberarea comisiei formate din reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean Argeş, profesori de religie şi universitari de la Seminarul Teologic "Sfântul Neagoe Basarab" din Curtea de Argeş şi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Sfânta Filofteia" din Piteşti, elevii s-au bucurat de clipele petrecute împreună şi, deşi erau din zone diferite ale ţării, dădeau semne că se înţelegeau unii cu alţii de parcă se cunoşteau de o viaţă. Dar, în ciuda aparentelor feţe vesele şi zâmbitoare, aceşti copii părăsiţi de "părinţii" lor trupeşti poartă această durere ca pe un stigmat şi astfel nu o pot uita niciodată, ceea ce explică şi discuţiile mature pe care le poartă între ei. Am surprins dialogul dintre un băiat şi o fată, de 10-11 ani, în care băiatul o cerea de soţie pe fetiţă, iar argumentul pe care-l aducea, pe lângă cel al apropierii sufleteşti, era faptul că îl "cunoaşte pe părintele".

Această olimpiadă a fost o şansă imensă pentru copiii din centrele de plasament, dându-le sentimentul că sunt utili şi se interesează şi de ei cineva.

Pe de altă parte, educatorii lor, care primesc titlul de "mamă" şi "tată", ştiu foarte bine cât de tari trebuie să fie în faţa unor fiinţe nevinovate care suferă atât de mult şi cum trebuie să facă faţă diferitelor situaţii neprevăzute. Pr. Decebal povestea că după patru ani de zile de lipsă a mamei din viaţa unui copil ce îşi dorea s-o ia în braţe şi s-o sărute, aceasta refuza şi spunea: "Hai, lasă-mă, lasă-mă". "Trebuie să fii foarte tare şi să te umpli cu iubirea lui Hristos şi astfel să te lupţi pentru aceşti copii, dar, în acelaşi timp, trebuie schimbată şi legislaţia pentru ca şi aceşti părinţi să fie responsabilizaţi." Răsplata cea mai mare şi frumoasă a educatorilor constă în realizarea reinserţiei sociale, dobândirea unui loc de muncă, împlinirea într-o familie de care nu a avut parte, din păcate. "Noi, educatorii, tot ce facem acasă pentru ai noştri, facem şi pentru ei. Cea mai mare realizare a vieţii mele este Carmen, care a fost adusă la trei ani, iar acum are şase ani. Poate mânca singură acum, dar noaptea trebuie să o ţinem în braţe, fiindcă o strigă tot timpul pe mami. Afecţiunea părintească le lipseşte în mod deosebit, aceasta este ca şi aerul. Fiecare este un copil minunat, dar în universul lor totul se reduce la "nu am" sau "aş vrea să am"", ne povesteşte cu lacrimi în ochi o "mamă".

Vacanţele sunt cele mai grele pentru ei

Pentru aceşti copii, cele mai grele perioade ale anului sunt vacanţele, atunci când nimeni nu vine în vizită la ei, de aceea şi dorinţa lor arzătoare de a petrece timpul împreună cu alţi copii cu care să se joace şi astfel să simtă bucuriile copilăriei, nu durerile sfâşietoare ale părăsirii şi lipsei iubirii părinteşti. Alberto Marian Nicolae are 12 ani, este câştigătorul la clasa I la Centrul de Plasament Cireşarii II din Bucureşti. El este conştient că aceste clipe ale copilăriei sunt unice şi că le va regreta atunci când "va fi mare", dar acum îşi doreşte să-i placă în continuare şcoala, aşa cum îi place religia. A mai spus că preot nu se vede acum, deşi lui îi place la strană, de unde este nelipsit şi unde a învăţat să citească mai înainte de a ajunge la şcoală.

Deşi fiecare participant la Olimpiada de religie pentru copiii din centrele de plasament, din clasele I-VIII, este un câştigător, cel mai mare folos l-a avut semnatarul acestor rânduri, care a participat la o extraordinară lecţie de viaţă şi de credinţă, întrucât aceşti copii nu s-au revoltat niciodată împotriva lui Dumnezeu pentru viaţa lor dramatică, ci ei şi-L doresc pe Dumnezeu tot timpul şi Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor, fiindcă inima lor este una curată.

Cum a luat fiinţă olimpiada aceasta

Până a se ajunge la faza naţională a Olimpiadei de religie, din dragoste faţă de copii, pr. Decebal Floroaica, directorul Centrului de Plasament Găvana, a început în 2002, pe atunci profesor de religie, să organizeze un concurs în cadrul centrului, apoi s-a extins la faza judeţeană, iar pentru că foarte mulţi au dorit să participe, s-a organizat în 2006 prima fază naţională. "Ne bucurăm de copii din ce în ce mai mulţi şi mai bine pregătiţi. Au fost 50 de copii din 27 de DGASPC-uri din ţară, precum Satu Mare, Cluj, Arad, Caransebeş, Constanţa, Giurgiu, şi sunt surprins plăcut pentru că în fiecare an aceşti copii abia aşteaptă să vină la Piteşti pentru a participa la olimpiadă. Am încercat să bucurăm pe fiecare copil, oferindu-le cadouri constând în tricouri, iconiţe, cărţi de rugăciuni, dulciuri şi bani. Potrivit tradiţiei, după masa de prânz, copiii au vizitat câteva mănăstiri şi obiective turistice argeşene. Mulţumim pe această cale IPS Arhiepiscop Calinic care ne-a sprijinit să facem astfel de lucruri şi sperăm să ducem la bun sfârşit reinserţia socială a acestor copii din centrele de plasament, să îşi dea seama că şi ei sunt valori pentru părinţii lor, pentru societatea noastră şi să plece de aici cu gândul că sunt foarte buni şi că numai perseverând şi concurând vor răzbi în viaţă şi vor ajunge unde îşi doresc, la o familie ori să devină preoţi, asistenţi sociali, medicali sau orice este plăcut înaintea lui Dumnezeu", a reliefat pr. Decebal Floroaica.

Parteneri şi sponsori au fost Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, prin Protoieria Piteşti, Asociaţia "Sprijin pentru viaţă", Fundaţia "Lumină în suflet", Consiliul Judeţean şi DGASPC Argeş.