Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Am dăruit zece ani din viaţa mea Sfântului Maxim“

„Am dăruit zece ani din viaţa mea Sfântului Maxim“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 15 Oct, 2010

Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet va lansa astăzi, la ora 19:00, în Aula "Mihai Eminescu" a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, lucrarea "Sfântul Maxim Mărturisitorul - Mediator între Răsărit şi Apus", publicată la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Lansarea va fi urmată de o conferinţă susţinută de autor cu tema: "Actualitatea teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul". Jean Claude Larchet ne-a vorbit despre opera Sfântului Maxim şi despre legătura specială pe care o are cu acest mare sfânt mărturisitor.

Aveţi o preocupare deosebită pentru scrierile Sfinţilor Părinţi şi v-aţi oprit în mod special la Sf. Maxim Mărturisitorul. Cum l-aţi cunoscut pe Sf. Maxim Mărturisitorul?

Sfântul Maxim are o preocupare foarte largă pentru multe subiecte din teologie, cosmologie, antropologie, ecleziologie. Primele mele studii m-au condus spre ideea că a reluat ideile anterioare, dar am constatat elemente foarte originale de o mare putere. Foloseşte adesea concepte noi pentru a-şi exprima felul de a gândi şi reia astfel învăţătura creştină a multor subiecte. Conceptele sunt adesea foarte complexe. De aceea trebuie timp pentru a se apropia de scrierile lui. Îl găsesc interesant pentru că nu foarte uşor trebuie să-i cuprinzi întreaga gândire şi mereu există posibile noi abordări şi aspecte pe care le putem revedea oricând pentru a le înţelege mai bine.

De ce aţi ales titlul "Sfântul Maxim Mărturisitorul - Mediator între Răsărit şi Apus" pentru cartea pe care o veţi lansa la Iaşi?

Dintre Părinţii greci, Sfântul Maxim Mărturisitorul are o anumită particularitate. În periopada ereziilor în care a trăit, toate patriarhatele orientale au fost amăgite de aceste erezii. Singurul sprijin pe care îl avea la acel moment era cel al papei de la Roma care îşi menţinuse o credinţă ortodoxă. El a avut relaţii privilegiate cu Biserica Romei. Din cauza invaziei perşilor a trebuit să se retragă spre Biserica Cartaginei, care era sub influenţa Romei. Când au apărut ereziile monoteistă şi monoenergistă a trebuit să se refugieze la Roma. A devenit chiar consilier al papei asupra modului cum trebuie respinse aceste energii. Atunci când a trebuit ca Biserica Romei să întrunească în 649 un conciliu pentru a respinge aceste erezii, Sf. Maxim, care era un simplu călugăr, a participat la acest conciliu, a pregătit discuţiile şi chiar a semnat documente, ceea ce făceau doar episcopii. Prin istoria personală a vieţii lui a fost condus spre a cunoaşte foarte bine Biserica Romei. Avea o cunoaştere foarte bună asupra a ceea ce însemna reflecţia Bisericii Romei în epoca respectivă. Asupra unor teme el devine un fel de punte dintre Biserica Orientală şi cea Occidentală. De exemplu, când în sec. al VII-lea teologi romano-catolici au susţinut că Sfântul Duh purcede de la Fiul, Sf. Maxim a explicat că această formulă, care nu era aceea apărută mai târziu sub formă de Filioque, ar putea avea o anumită accepţie din punct de vedere ortodox, dacă s-ar înţelege din punct de vedere al iconomiei, dacă s-ar înţelege că ar veni de la Fiul în sensul că a fost trimis de Fiul în lume. Gândirea romano-catolică nu recunoaşte distincţia între energie şi esenţa divină. Este o mare divergenţă între noi. Deci este multă muncă în acest sens. Sf. Maxim deschide o pistă foarte interesantă.

Ce v-a determinat la Sf. Maxim Mărturisitorul astfel încât să-i studiaţi viaţa şi opera?

Am dăruit zece ani din viaţa mea Sfântului Maxim. El ocupă printre toate citările din Sfinţii Părinţi un loc important. Când am citit Sfinţii Părinţi în întregime Sf. Maxim mi-a reţinut atenţia în mod special şi asta pentru că există o legătură foarte puternică între viaţa mea şi felul de a gândi al Sfântului. O bună parte din preocupările vieţii mele au fost marcate de Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Nu vi se pare interesant că o persoană care a trăit acum 1.300 de ani stârneşte interesul unui om modern care trăieşte în secolul al XXI-lea?

Sfinţii Părinţi sunt mereu de o mare actualitate, ei fiind în afara categorisirilor de modernitate. Gândirea lor nu vine din ceea ce înseamnă facultatea raţiunii, ci este puternic înrădăcinată în Sfânta Evanghelie. Gândirea lor este puternic înrădăcinată în trăirea lor. Când îi cităm pe aceşti Sfinţi Părinţi nu trebuie doar să îi repetăm la modul literal. Găsim în scrierile lor ceea ce corespunde preocupărilor omului contemporan. Trebuie să fim capabili să exprimăm soluţiile pe care ni le dau într-un limbaj pe care omul contemporan să-l înţeleagă. Sfinţii Părinţi au exprimat, independent de timpul în care au trăit, acelaşi adevăr. Au ţinut cont mereu de cei care îi ascultau, transmiţând cuvântul Evangheliei acestui public.

Ce înseamnă Sf. Maxim Mărturisitorul pentru filosofia occidentală?

Eu am o formaţie dublă. Am făcut studii complete, inclusiv doctorat în Filosofie. Am făcut studii complete, inclusiv doctorat, în Teologie. Mă opun oricărui amestec între ele. Cele două domenii au obiective diferite şi metode diferite. Teologia este superioară Filosofiei. Filosofia poate avea un rol util pentru a ne apropia de Teologie. Studiile mele în Filosofie m-au ajutat să mă apropii mai bine de Sf. Maxim, care este un teolog dificil.

Aţi avut ocazia în aceste zile să vedeţi mulţimea pelerinilor care au venit să se închine la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Îi putem numi pe aceşti oameni pelerini şi teologi în acelaşi timp?

Când cineva face eforturi pentru a iubi sfinţii şi pe Dumnezeu este deja teolog. Poate părea ceva deosebit că oameni simpli vin să se închine moaştelor Sfântului Maxim, care este perceput ca un teolog de înalt nivel. Sfinţii, în ceruri, sunt cu toţii egali. Sf. Parascheva a făcut un drum de mare asceză, iar despre Sfântul Maxim se ştie că a fost un mare ascet. Asceza înseamnă toate eforturile pe care noi le facem pentru a ne apropia de Dumnezeu într-o trăire creştină. Prin acest efort devenit comun şi prin dragostea comună pe care cei doi sfinţi au avut-o pentru Dumnezeu au devenit sfinţi asemenea.

(Interviul a fost difuzat în întregime la Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii "Biserică şi societate", realizată de pr. Dumitru Păduraru. Traducerea a fost asigurată de asist. univ. dr. Claudia Dinu de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Adaptare pentru ziar, Constantin Ciofu)