Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Am fost un neam aşezat în calea tuturor răutăţilor“

„Am fost un neam aşezat în calea tuturor răutăţilor“

Data: 24 Octombrie 2012

Prea Cucerniciile şi Prea Cuvioşiile Voastre,

Domnule Prefect, Domnule Primar,

Domnilor generali, Domnilor ofiţeri şi subofiţeri,

Stimaţi invitaţi,

Am săvârşit slujba de sfinţire a troiţei-simbol ce aminteşte de eroii Regimentului 48 Infanterie - Buzău, căzuţi la datorie în iarna anului 1917. Războaie şi convulsii sociale au fost, sunt şi vor fi. Scriptura şi Istoria stau mărturii în acest sens. De aceea, armata a existat dintotdeauna. A existat şi există pentru că secretul păcii neîntrerupte nu a fost descoperit încă. La români, fiecare bărbat a fost militar. Din păcate, nimeni nu poate să cunoască numărul eroilor români care s-au jertfit pentru România. Războaiele pe care le-am purtat în istorie ne-au luat până şi timpul de a-i număra şi identifica pe toţi cei căzuţi la datorie.

Ţara a fost nevoită să se apere de mânia celor fără de neam şi ţară. Cu păgânii, militarii români nu au avut nici ţară şi nici credinţă de împărţit. Eroii au fost întocmai Sfântului Pavel, care nu a ezitat niciodată "să se jertfească pentru neamul său" (Fapte 28, 19; Romani 9, 2-3). Da, au fost gata oricând pentru sacrificiul suprem, conform jurământului militar.

Eroii nu au fost din mit sau din legendă, ci ei au fost militarii acestui neam: generali, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen - soldaţi, secundaţi în situaţiile de limită de tineri şi bătrâni, de bărbaţi şi femei, de elevi, studenţi şi profesori, de ţărani şi muncitori, de ierarhi, preoţi şi teologi, care şi-au îndeplinit responsabilităţile, din conştiinţă, cu hotărâre şi caracter. Ei au fost gata oricând să-şi asume nobila condiţie de eroi ai neamului pe care l-au slujit cu jertfelnicie.

Virtuţile militare şi valorile creştine au însemnat pentru ei, într-un tot unitar, alfa şi omega unei vieţi împlinite. S-au mişcat între aceste două coordonate cu seninătatea pe care ţi-o imprimă conştiinţa împlinirii datoriei. Au fost patrioţi prin excelenţă, oameni care au luptat pentru afirmarea valorilor umane şi spirituale pe care le-au trăit, în care au crezut şi pe care le-au promovat. Eroi au fost în toate timpurile şi domniile.

Eroii au luptat împotriva celor care au vrut să ne răpească patrimoniul naţional şi spiritual, fie turci, fie tătari, fie unguri, fie slavi, fie polonezi, fie .... O astfel de atitudine nici Dumnezeu nu o condamnă; ea este în concordanţă cu învăţătura Bisericii. De multe ori, pacea propoveduită de Biserică a trebuit dobândită prin luptă. Rovine, Posada, Mărăşti, Mărăşeşti, şi Oituz, Războieni, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna şi Smârdan ş.a. stau mărturie în acest sens. Cei care au ţinut la neamul lor nu şi-au înclinat capul, nici nu şi-au întors obrazul, ci s-au angajat în luptă. În atari situaţii, Dumnezeu cere omului alte măsuri comportamentale, mai ales atunci când este în discuţie credinţa, neamul şi ţara. Sigur, pacea este preferabilă războiului, dar nu cu orice preţ. Dacă sfinţii noştri voievozi nu ar fi luat atitudine, să fim încredinţaţi că astăzi nu am fi fost nici români şi nici creştini. Dacă nu ar fi fost eroii/martiri care să fi luat atitudine împotriva comunismului, mulţi dintre ei sfârşind în temniţe, în lagăre şi în închisori, astăzi nu am fi avut nici Paşti şi nici Crăciun. Iar dacă în 1989 nu ar fi fost tinerii eroi, care să spună Nu ateismului!, Dumnezeu ar fi fost scos în afara hotarelor ţării noastre. Or, ce ar fi însemnat neamul şi ţara fără Dumnezeu?! Da, eroii au trecut cu demnitate peste hotarele acestei lumi, lăsându-ne modelul şi convingerea că istoria unui neam este pentru fiecare o istorie a slujirii acestuia. De aceea, gloriile lor au rămas nepieritoare.

Fie ca toţi eroii neamului, cunoscuţi şi necunoscuţi, pentru rugăciunile Sfintei noastre Biserici, să se înregimenteze în rândul sfinţilor militari din Împărăţia lui Dumnezeu.

La sfârşitul cuvântului, PS Calinic Botoşăneanul a conferit din partea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, doamnei VIŢELARIU MARIA în vârstă de 105 ani, din localitatea Maxut, martor ocular a celor întâmplate, CRUCEA MOLDAVĂ.

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor