„Am venit să ne închinăm Lui“

"Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut în Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui" (Matei 2, 2). Îndemnul de a ne închina Pruncului Iisus deschide Pastorala de Crăciun adresată credincioşilor de către Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

"La slujba din ajunul Naşterii Domnului cântarea ne îndeamnă să facem un firesc gest de recunoştinţă dimpreună cu magii: "Pe magi I-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!"", arată IPS Andrei, în Pastorala de Crăciun adresată credincioşilor, adăugând că "închinarea, ca adorare, este cinstirea cu credinţă ce se aduce numai lui Dumnezeu Cel în Treime proslăvit. Sfântul Ioan în Evanghelia sa pomeneşte de închinarea "în duh şi adevăr" (Ioan 4, 23), înţelegând acea stare smerită de interiorizare totală în faţa lui Dumnezeu. În Dumnezeu Cel Întrupat trebuie să credem, să nădăjduim şi spre El să se îndrepte toată dragostea noastră".

Steaua credinţei, călăuză către Hristos

La Naşterea Domnului "magii de la Răsărit aveau o singură dorinţă: să se închine Lui. S-au pregătit îndelung, au adunat daruri: aur, smirnă şi tămâie, şi au pornit la drum. Drum lung, greu, plin de primejdii şi de renunţări. Drumul li l-a arătat steaua Lui, steaua credinţei, care i-a condus fără greş până la Ierusalim. Acolo însă, în marea metropolă, s-au încurcat. Steaua s-a ascuns, iar ei au fost fermecaţi de splendorile trecătoare ale acestei lumi. N-au renunţat însă la idee. Chiar dacă steaua credinţei s-a întunecat, au apelat la sfatul cunoscătorilor, inclusiv la regele Irod şi la învăţaţii lui". Magii "au primit răspunsul salvator la întrebarea capitală: "Unde este să se nască Hristos?" ... În Betleemul Iudeii", cum au arătat proorocii. Pornind spre Betleem, "steaua credinţei s-a ivit din nou. Ea i-a condus până la Pruncul Mântuitor şi, când au ajuns, "căzând la pământ s-au închinat Lui" (Matei 2, 11). Bucuria lor era de negrăit pentru că au realizat lucrul cel mai important pentru o făptură omenească: L-au găsit pe Dumnezeu şi I s-au închinat Lui".

Pe Iisus Îl găsim în biserică şi la Sfânta Liturghie

Aşa cum arată IPS Mitropolit Andrei în Pastorala sa, "Postul Crăciunului sau întreaga noastră viaţă, dacă extindem intervalul, este o căutare a lui Hristos şi un drum înspre Hristos. Steaua credinţei ne conduce şi ne ajută să depăşim toate potrivniciile şi toate neajunsurile. S-ar putea ca uneori, covârşiţi fiind de această lume secularizată şi dominată de iubirea de plăcere şi de avere, steaua să se ascundă. În asemenea împrejurări trebuie să-i întrebăm cu insistenţă pe cei ce ne pot răspunde: unde-L putem găsi pe Fiul lui Dumnezeu Cel născut în Betleemul Iudeii? Eu vă voi răspunde simplu: în biserică şi la Sfânta Liturghie. Când preotul pregăteşte bucata de prescură, pe măsuţa de la proscomidiarul din altar şi o pune pe disc, zice: "Şi venind steaua a stat deasupra unde era Pruncul". În acest moment, proscomidiarul simbolizează peştera din Betleem, iar discul, ieslea în care a fost culcat Domnul Hristos. Mai târziu însă, după ce la Liturghie preotul va invoca Duhul Sfânt să prefacă prescura şi vinul în trupul şi sângele lui Hristos, pe Sfânta Masă se află Însuşi Pruncul Mântuitor, jertfit pentru a noastră mântuire. Noi, cei prezenţi, ne închinăm Lui şi ne rugăm cu pioşenie zicând: "Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta: învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine". Acesta este momentul culminant al sărbătorii Crăciunului; după ce L-am găsit pe Pruncul dumnezeiesc şi ne-am închinat Lui, ne împărtăşim cu El".

IPS Mitropolit Andrei atrage atenţia că "din nefericire, pentru multă lume Crăciunul rămâne o sărbătoare folclorică, la care, în ambianţa colindelor, se desfată cu sarmale şi cârnaţi, aniversând Naşterea lui Hristos în absenţa Lui".

Darul, expresia iubirii

Magii "L-au aflat pe Domnul Hristos şi I s-au închinat "deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă" (Matei 2, 11)". Astfel, "darul, dacă e mic sau mare, poartă un mesaj. El exprimă dragostea şi preţuirea pe care o ai faţă de o fiinţă dragă. Este un gest de recunoştinţă" şi, precum magii, "credincioşii I-au făcut Mântuitorului daruri. Pe lângă faptul că I-au dăruit inima, şi-au adus şi darul lor ctitorind biserici, aşezăminte caritabile şi instituţii de educaţie".

IPS Andrei a amintit că în 2011 s-au împlinit nouă decenii de la reînfiinţarea Eparhiei Clujului, "avându-l în frunte pe vrednicul de pomenire episcop Nicolae Ivan. Acest om al lui Dumnezeu, ajutat de donatori mărinimoşi, a construit minunata noastră Catedrală şi multe alte obiective de interes spiritual. Nici noi nu suntem lipsiţi de posibilitatea de a fi darnici precum magii, fiecare după puterea noastră". IPS Andrei aminteşte cuvintele părintelui Nicolae Steinhardt: "Nu din prisosul nostru, ci din neavutul nostru, din ceea ce ne lipseşte", căci "dăruind vei dobândi". "Pe plan naţional este în plină desfăşurare opera de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, iar pe tărâm eparhial sunt o sumedenie de obiective pe care cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor buni le vom ridica".

În încheiere, IPS Andrei adresează credincioşilor urările din colind: "Acum te las,/ Fii sănătos,/ Şi vesel de Crăciun./ Dar nu uita, când eşti voios,/ Creştine să fii bun!".